Sărbătoarea celor 40 de mucenici din Sevastia mai este cunoscută și ca Moșii de Primăvară. Dacă pe 6 martie pregătim piftii şi alte răcituri, pe 9 martie, de Moşii de primăvară, se pregătesc „mucenici” sau „sfinţişori”. Reţeta diferă de la o zonă la alta, dar se fac în formă de cifra opt. Mucenicii se dau oamenilor săraci, rudelor, vecinilor pentru pomenirea celor adormiţi. Şi în această zi, oamenii merg la biserică cu preparatele pe care le vor împărţi, colivă, lumânări, chiar şi haine. Acestea sunt citite de preot înainte de a fi oferite altor persoane. 

mosii de primavara sfintii 40 de mucenici

Praznicului din 9 martie i se mai spune şi „Ziua celor fără nume”, adică a bărba­ţilor care nu poartă apelativul vreunuia dintre sfinţii pomeniţi.

Citește în continuare câteva informații foarte interesante despre Moșii de Primăvară, obiceiurile și tradițiile legate de această sărbatoare, precum și Legenda celor 40 de Mucenici din Sevastia.

Când sunt Moșii de Primăvară?

Moşii de Primăvară se sărbătoresc pe 9 martie, imediat ce se încheie zilele capricioase ale babelor. Ziua Sfinților 40 de Mucenici sau Ziua de Măcinici este considerată în calendarul popular începutul Anului Agrar. Conform datinilor, încă din prima zi a lunii martie, oamenii satelor începeau să-şi repare uneltele trebuitoare, să aleagă seminţele şi să se pregătească pentru ziua de 9 martie, când intra primul plug în brazdă.

Tot pe 9 martie, creștinii comemorează sărbătoarea celor 40 de Mucenici din Sevastia care au fost martirizați în Capadocia în timpul domniei împăratului roman Licinius. Acești soldați au fost torturați până la moarte, drept pedeapsă pentru refuzul lor de a se închina unor idoli păgâni. Curajul și dorința lor de a își păstra neștirbită credința creștină i-au transformat în sfinți martiri.

 

Legenda celor 40 de mucenici din Sevastia

“Sfinții 40 de Mucenici erau soldați creștini și făceau parte din Legiunea a XII-a Fulminata din Armenia.  Aceștia nu erau doar romani de origine, ci și greci, amestecați cu armeni. Aflând despre credința lor, Agricola, guvernatorul Armeniei, i-a silit să se inchine idolilor. Deoarece au refuzat, au fost întemnițați timp de opt zile și bătuți cu pietre. Prin semne divine au fost însă întăriți în dreapta credință. După aceste chinuri, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin înghețare, în lacul Sevastiei. La miezul nopții, unul dintre cei 40 de mucenici, a ieșit din apa din cauza gerului. Alergând spre baia caldă, pusă de cei ce slujeau idolilor, a murit. Cei rămași să îndure gerul au început să se roage: "Ajută-ne Dumnezeule, Mântuitorul nostru, ușurează-ne sarcina și alină iuțimea vazduhului, că spre Tine nădăjduim, ca să nu ne rușinăm și să cunoască toți că ne-am mântuit strigând către Tine". În urma acestei rugăciuni s-au petrecut mari minuni: apa lacului s-a încălzit, gheața s-a topit și 40 de cununi strălucitoare au pogorât asupra mucenicilor. Unul dintre soldații de pază, uimit că în miezul nopții o lumină din cer încălzește apa și că o cunună din cele 40, pogorâte peste mucenici, nu are peste cine să se așeze, s-a aruncat în apă, mărturisind că și el este creștin.

Pentru că au fost scoși vii din lac, comandanții au poruncit să li se zdrobească picioarele cu ciocanele. Toți martirii au trecut la cele veșnice în urma acestui supliciu. Trupurile lor au fost puse într-un car, ca să fie duse spre ardere și apoi să fie aruncate în lac. Numai Meliton, un tânăr soldat, a supraviețuit torturii. Pentru că mai respira, ostașii nu l-au pus în car. Mama sa, știind că cei 39 de confrați în suferință aveau pregătită împărăția cerurilor, își ia fiul în brațe și merge cu el să-l pună în car. Dacă îi dorea salvarea, trebuia să fie lipsit de credința în Hristos. Meliton moare pe drum, în brațele mamei sale.

Cei patruzeci de Sfinți Mucenici sunt: Chirion, Candid, Domnos, Isichie, Iraclie, Smaragd, Evnichie, Valent, Vivian, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ion, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetius, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Domitian, Gaiu, Leonte, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton, Aglaie.” (sursa: aici)

După tradiția geto-dacică au fost 44 de mucenici, atâtea fiind și zilele dintre 9 Martie și 23 Aprilie. În unele zone, există până astăzi credință, că acești sfinți au fost 44. Folcloristul Simion Florea Marian a tipărit o legendă, din Frătăuții Vechi – Moldova, unde se vorbește de ziua celor 44 de Sfinți. Însă, tradiția creștină afirmă că au fost 40 de mucenici.

 

Ce se dă de pomană de Mucenici?

Sărbătoarea Mucenicilor este cea mai populară sărbătoare a primăverii, înaintea Paştelui. Conform tradiţiei, zilele ce urmează ar trebui să fie zilele calde ale moşilor, care durează pînă în 17 martie. În ziua de 9 martie, după ce ies de la biserică de la slujba de duminică dimineață, femeile dau de pomană pentru sufletul celor adormiți mucenici, preparate specifice acestei zile, precum și fasole, alune, nuci sau poame. Se mai numesc măcenici, sfinţişori sau bradoşi în unele colţuri ale ţării.

 

Tradiții și obiceiuri

Sărbătoarea Sfinților 40 de Mucenici este marcată de o serie de obiceiuri, tradiții și superstiții, multe din acestea având legătură cu începutul primăverii și, respectiv, a muncilor agricole.

  • Pentru ca anul agricol ce tocmai a început să aducă roade bogate, țăranii pornesc plugurile în fața casei peste care aruncă un ou.
  • Se spune că tot ceea ce este semănat în această zi va rodi de 40 de ori mai mult, iar cei care nu respectă sărbătoarea vor suferi 40 de zile.
  • Se consideră că dacă plouă în această zi, va ploua şi de Paşte; dacă tună, vara va fi prielnică tuturor culturilor; dacă îngheaţă în noaptea dinaintea acestei zile, atunci toamna va fi lungă.
  • Pentru a veni primăvara mai repede, se strâng în fața caselor toate gunoaiele și se ard; tinerii sar peste foc, pentru a fi feriți de rele și boli tot anul; cenușa rămasă se aruncă la rădăcinile copacilor sau în grădini.
  • Au loc diferite ritualuri de îndepărtare a gerului precum lovirea pământului cu bâte, rostirea de descântece, sau jocul copiilor peste foc.
  • În Bucovina există obiceiul ca în ziua de 9 martie bărbaţii să meargă la pescuit. Cel ce va prinde patruzeci de peşti şi va reuşi să înghită unul viu va avea noroc tot anul la prins peşte. 
  • Conform tradiției, bărbații trebuie să bea 40 sau 44 de pahare cu vin pentru a fi sănătoși și puternici tot anul.
  • În Muntenia, există obiceiul ca femeile să stropească în gospodărie cu agheasmă. Sunt stropite astfel articolele vestimentare, vasele în care se gătesc preparatele de post și chiar și ustensilele de bucătărie în care se gătesc preparatele de sărbători. În acest fel, oamenii se asigură că în gospodăria lor va fi hrană și belșug până la recolta următoare. Ceremonialul se încheie cu tămâierea încăperilor casei.  
  • Tot de 9 martie, de Mucenici, se retează stupii. Mai exact, se scot stupii afară, se curăță fagurile și se recoltează mierea. Aceasta se folosește la mucenici, dar și la diferite leacuri băbești. În anumite zone ale țării, după ce au fost curățați, stupii se ung cu țuică, pentru ca roiul de albine să se înmulțească.

 

Rețete de mucenici

Cu ocazia sărbătorii Sfinților 40 de Mucenici, oamenii împart mucenicii pentru sufletele celor apropiaţi şi plecaţi pe lumea cealaltă. Aceștia trebuie daţi de pomană oamenilor săraci, rudelor, vecinilor pentru pomenirea celor adormiţi.

Gospodinele fac în cinstea Sfinților Mucenici, 40 de colaci numiți sfinți, mucenici sau bradoși. În Muntenia și Dobrogea, se obişnuieşte ca mucenicii să fie făcuţi cu zeamă. Adică se fierb în apă în care se adaugă multe mirodenii, după care aceştia se servesc cu nucă şi cu scorţişoară deasupra. În schimb, în zona Moldovei mucenicii se fac din aluat de cozonac, se ung cu ou şi se dau la copt în cuptor. După ce au fost scoşi de la cuptor, mucenicii se ung cu miere şi se presară cu nucă. Aceștia sunt duși la biserică pentru a fi binecuvântați și apoi sunt consumați în familie.

O rețetă foarte delicioasă de mucenici muntenești este cea a Jamilei pe care o găsești aici.

Iar dacă vrei să prepari o rețetă de mucenici moldovenești, iată aici rețeta.

 

Rugăciune către Sfinții 40 de Mucenici

Veniți, popoare, să-i cinstim cu evlavie pe Sfinții lui Dumnezeu, pe cei patruzeci de Mucenici din Sevasta, care pentru lupta lor au dobândit cununi luminoase și nestricăcioase. O, voi, care vă bucurați de cinstirea întregii Biserici, care ați dobândit de la Dumnezeu darul facerii de minuni prin moaștele voastre, fiți ocrotitorii noștri, ai celor ce vă cinstim pomenirea. Rugați-vă pentru noi, fericiților Mucenici, ca să dobândim tărie în lupta cu patimile, răbdare în îndurarea necazurilor, credință nestrămutată în făgăduințele Domnului, smerenie adevărată și mântuirea sufletelor noastre. Nu ne lăsați pe noi să cădem fără de ridicare în adâncul deșertăciunii acestei lumi, nu ne lăsați să ni se împietrească de tot inimile în nepăsarea timpului în care trăim, nu lăsați să înghețe inimile în viforul acestui veac. Zid de apărare să fiți împrejurul nostru și loc de scăpare din cursele vrăjmașului.

O, preacinstit Sobor, tămăduiește neputințele noastre, ale credincioșilor slăbiți pe cale, ca să nu ne biruiască și să nu ne batjocorească necuratul vrăjmaș, care încearcă în tot chipul să ne abată de la lupta cea mântuitoare. Voi, Sfinților Mucenici, care toate le-ați suferit cu îmbărbătarea Duhului Sfânt, în credință și rugăciune îndelungată, nu încetați să ne întăriți și pe noi, cei ce ne minunăm de tăria sufletelor voastre strigând Domnului: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Preasfântă Treime, Cel ce Te proslăvești în sfinții Tăi, slavă Ție!

Acatistul Sfinților 40 de Mucenici

“Troparul, glasul al 1-lea

Pentru durerile Sfinților care pentru Tine au pătimit, fii milostiv, Doamne, și toate durerile noastre le vindecă, Iubito­rule de oameni, rugămu-ne Ție.

 

Condac 1:

Apărătoarei întruniri pentru credință, Mucenicilor de patruzeci, care în iezerul Sevastiei s-au aruncat de închină­torii la idoli, veniți să prăznuim cu dra­goste po­me­nirea lor. Că vrednici sunt a ne izbăvi de toată primejdia prin rugăciuni către Dumnezeu și să cântăm: Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

 

Icos 1:

Îngerii din cer cu cununi de cinste s-au arătat sufletelor voastre cele ne­veștejite de durerea trupului, că suferind răbdați as­pri­mea gerului, ca și tinerii evrei care oare­când văpaia focului privind, cân­tau: pe Domnul lucrurile lăudați-L și prea­înălțați-L întru toți vecii! Pentru aceasta și noi cântăm așa:

Bucură-te, turmă a adevăratului Păstor;

Bucură-te, că prin ale lui învățături ai aflat mântuirea;

Bucură-te, că printr-Însul ți s-au deschis ușile raiului;

Bucură-te, că ai dobândit viața cea ne­muritoare;

Bucură-te, că ai defăimat făgădu­in­țele barbarilor;

Bucură-te, că te-ai lepădat de cinstea celor necredincioși;

Bucură-te, în suferință cu totul ne­stră­mutată;

Bucură-te, în biruință multora nea­semănată;

Bucură-te, în lupte desăvârșit nerușinată;

Bucură-te, în ispite fără preget neplecată;

Bucură-te, că în chinuri ai stat neîntristată;

Bucură-te, vistieria lui Hristos cea ne­deșartă;

Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

 

Condac 2:

Voievodului ce vă îndemna din po­runca împăratului să aduceți jertfă capiștii idolești, cu un gând i-ați răspuns, fără sfială: că dacă pentru împăratul cel pămân­tesc, întru războaie ați biruit pe vrăj­­mași, cu cât mai vârtos pentru Împăratul cel fără de moarte nevoindu-vă, veți surpa și veți birui a lui răutate, cântând: Aliluia!

 

Icos 2:

Graiurile acestea auzindu-le, Agri­cola a zis către Sfinți: „una din două stă înaintea voastră să alegeți: ori zeilor să aduceți jertfe și să luați mari daruri, ori nesupunându-vă să fiți din oaste izgoniți și pedepsiți”, către care ei au răs­puns că „Domnul se îngrijește de noi în cele de folos”; pentru aceasta le cântăm:

Bucurați-vă, ostașii lui Hristos;

Bucurați-vă, Sfinților Mucenici;

Bucurați-vă, răbdători de chinuri;

Bucurați-vă, cei binecredincioși și înțelepți;

Bucurați-vă, că ați defăimat făgădu­ințele netrebnice;

Bucurați-vă, că ați rușinat pe cei ne­credincioși;

Bucurați-vă, că ați luptat împotriva iernii;

Bucurați-vă, că ați năzuit la puterea lui Dumnezeu;

Bucurați-vă, că ați dobândit mila și dra­gostea Lui;

Bucurați-vă, că s-au scris numele voastre în ceruri;

Bucurați-vă, că v-ați învrednicit de ase­menea dar;

Bucurați-vă, plinirea rânduielii sfinte;

Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

 

Condac 3:

De vreme ce singur mărturisești, au zis Sfinții ostași voievodului, că în mâna noastră stă a dobândi dragostea sau ura ta, să nu ne iubești pe noi căci ești fără de lege și de întunericul rătăcirii cuprins; ci mila lui Dumnezeu cel Atotputernic să fie cu noi, căci Lui Îi cântăm: Aliluia!

 

Icos 3:

Mărturia sfinților umplând de mâ­nie pe păgân, a poruncit ca să-i arunce în temniță. Iar Sfântul Kyrion a zis către dân­sul că „de la împărat nu ai stă­pânire a ne munci, fără numai a cerceta ple­­cările noastre”. După care cuvinte, el n-a mai îndrăznit a-i schingiui, însă în­dată i-a întemnițat; iar noi, cu evlavie, cân­­tăm așa:

Bucură-te, Kyrion înțeleptule;

Bucură-te, al frăției apărătorule;

Bucură-te, al semeției învingătorule;

Bucură-te, nădejdea celor de o credință cu tine;

Bucură-te, lauda legii lui Hristos;

Bucură-te, stâlpul Bisericii Răsăritului;

Bucură-te, ocrotitorul cetei tale;

Bucură-te, risipitorul eresurilor;

Bucură-te, chinuire neclintită;

Bucură-te, vas ales spre mântuire;

Bucură-te, trâmbiță insuflată de Duhul Sfânt;

Bucură-te, paza cetei tale;

Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

 

Condac 4:

În temniță șezând sfinții, înțeleptul Ky­rion nu înceta a-i povățui zicând că „precum cu un suflet și cu un gând am viețuit, așa și mucenicia să o săvârșim îm­preună; și precum am plăcut împăratului celui muritor, așa și Celui fără de moarte, Împăratului Hris­tos Dumnezeu, să ne sâr­guim a fi iubiți și să-I cântăm: Aliluia!”

 

Icos 4:

Petrecând ostașii închiși șapte zile, a opta a venit Licie voievodul, de îm­păratul trimis, ca să-i judece cu Agricola dimpreună. Ei, însă, fără a se înfricoșa, mergând la înfă­țișare, se rugau împreună citind psalmul lui David: „Dumnezeule, întru numele Tău mân­tuiește-ne și întru pu­terea Ta ne judecă”; iar noi le cântăm acestea:

Bucură-te, turmă mică;

Bucură-te, ceată sfântă;

Bucură-te, că în cuget ai fost una râv­nitoare;

Bucură-te, și în trup cu un gând pă­timitoare;

Bucură-te, în război ageră biruitoare;

Bucură-te, de vrăjmași vrednică în­vingătoare;

Bucură-te, a păgânilor stea luminătoare;

Bucură-te, la nevoi tuturor folositoare;

Bucură-te, că în munci ai putut fi răbdătoare;

Bucură-te, că de idoli n-ai vrut a fi primitoare;

Bucură-te, de eresuri strașnică pri­gonitoare;

Bucură-te, creștinilor veșnică apărătoare;

Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

 

Condac 5:

Stând Sfinții înaintea lui Licie, acesta le-a grăit: „Voi poate mai mari dre­gătorii așteptați de la împăratul? Eu sunt trimis a vi le da vouă, de vă veți supune legilor țării ca să jertfiți zeilor”. Iar Sfântul Candidus i-a răs­puns: „Nu numai dregă­toria nu voim cu asemenea cuvinte, dar și trupurile noastre vă dăm spre a dobândi dragostea Mântuitorului nostru Hristos, Căruia îi cântăm: Aliluia!”

Icos 5:

Îndată dar, voievodul a poruncit sluji­torilor ce îi păzeau ca să-i lovească cu pietre spre a le astupa gurile; pietrele însă se răsfrângeau și tot asupra celor ce le az­vârleau se întorceau, încât se ucideau unii pe alții. „O, minune!” strigau Sfinții, întă­rindu-se în cre­dință; iar noi le cântăm:

Bucurați-vă, că ați biruit pe satana;

Bucurați-vă, că ați rușinat pe Licie;

Bucurați-vă, că ați uimit pe străjerii lui;

Bucurați-vă, că ați îmbărbătat toată oștirea;

Bucurați-vă, pentru asemenea mare faptă;

Bucurați-vă, că ați făcut a se minuna popoarele;

Bucurați-vă, că ați luminat înțelegerea privitorilor;

Bucurați-vă, că ați îngrozit pe închi­nătorii la idoli;

Bucurați-vă, că pentru voi s-a arătat puterea Duhului Sfânt;

Bucurați-vă, că întru voi a strălucit raza dumnezeirii;

Bucurați-vă, că prin voi s-au întors mulți eretici la credință;

Bucurați-vă, cei întocmai astăzi cu îngerii;

Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

 

Condac 6:

Voievodul rușinat văzându-se și ne­știind ce să mai zică, striga către po­por că vrăjitori sunt. Iar Sfântul Dom­nus i-a răspuns cu îndrăzneală că Dum­nezeu a voit ca fețele celor fără de rușine ce hulesc pe Fiul Său să se zdrobească, și astfel să cunoască puterea lui Hristos și să-I cânte: Aliluia!

 

Icos 6:

Și iarăși ducându-i pe Sfinți la închi­soare, ei se rugau cântând psalmul proorocului ce zice: „Precum sunt ochii slu­­gilor la mâna stăpânilor, așa sunt ochii noștri către Domnul...”. Atunci glasul Domnului a grăit către dânșii zicând: „Cel ce crede întru Mine, de va muri, viu este”; pentru aceasta să-i cinstim și să zicem așa:

Bucurați-vă, întru Domnul, Care a grăit către voi;

Bucurați-vă, cei ce v-ați învrednicit de asemenea cinste;

Bucurați-vă, că v-ați întărit prin putere de sus;

Bucurați-vă, că v-ați socotit întocmai cu Apostolii;

Bucurați-vă, că s-a rostit către voi cu­vântul lui Dumnezeu;

Bucurați-vă, că Cel ce S-a suit pe Cruce, S-a pogorât și în temniță;

Bucurați-vă, că Fiul Fecioarei întru voi S-a sălășluit;

Bucurați-vă, că biruitori v-ați arătat cu puterea Crucii;

Bucurați-vă, că Mielul lui Dumnezeu v-a rânduit răbdarea Sa;

Bucurați-vă, cântăreților de cântări duhovnicești;

Bucurați-vă, organe bine răsunătoare;

Bucurați-vă, strune cuvântătoare;

Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

 

Condac 7:

După ce a strălucit ziua cea mult do­rită de Sfinți, s-au dus ei din tem­niță îna­intea tiranilor, cărora le-au grăit așa: „Faceți-ne nouă ce veți voi, că suntem creș­tini și nu ne vom închina zeilor voștri”. Atunci au văzut ei pe diavolul lângă Agri­cola stând și la urechi șoptindu-i. După care, iarăși cu credință au strigat: Aliluia!

 

Icos 7:

Neputând a suferi mai mult Agri­cola și Licie defăimarea ce le fă­ceau Sfinții, au poruncit ostașilor să-i lege și să-i împingă ca pe o turmă de oi în iezerul de lângă cetatea Sevastiei, că era vifor mare și nu credeau a răbda asprimea timpului, înconjurându-i cu ostași; ei însă cu fața veselă au primit pe­deapsa aceasta, pentru care le cântăm:

Bucurați-vă, că ați ieșit din cetele pă­gânești;

Bucurați-vă, că intrați în legiunile cerești;

Bucurați-vă, că vă gonesc voievozii în­tunericului;

Bucurați-vă, că vă primesc începătorii luminii;

Bucurați-vă, că îngerii privindu-vă se veselesc;

Bucurați-vă, că diavolii plângând se tânguiesc;

Bucurați-vă, că heruvimii vă umbresc sub aripile lor;

Bucurați-vă, că puterea iadului se zdro­bește de sfaturile voastre;

Bucurați-vă, că serafimii cântă și prăz­nuiesc;

Bucurați-vă, că Agricola și Licie se oțărăsc;

Bucurați-vă, că apele Sevastiei v-au spă­lat de păcate;

Bucurați-vă, că în ele ați primit botezul;

Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

 

Condac 8:

După ceasul întâi din noapte, gerul întărindu-se foarte cumplit, tru­pu­rile Sfinților înghețaseră încât se puteau frânge. Unul, însă, dintr-înșii, nemai­pu­tând răbda această asprime, fiind slab de credință, s-a despărțit de ceata cea sfântă și a alergat la o baie pe care o făcuse vo­ievodul înadins pe malul iezerului pentru cel care s-ar întoarce din credința sa, dar toți ceilalți cu un glas au strigat: Aliluia!

 

Icos 8:

Punându-se Sfinții la rugăciune cu smerenie, spre a nu se putea răpi de puterea diavolului, către ceasul al treilea a strălucit peste ei o lumină mare de s-a în­călzit văzduhul, gheața s-a topit și apa s-a făcut priincioasă. Iar acel dintre ei care alergase la baie s-a desfăcut ca ceara de căldura focului; pentru care să cântăm Sfin­ților acestea:

Bucurați-vă, că ați îmblânzit stihiile;

Bucurați-vă, că iezerul de gheață s-a topit;

Bucurați-vă, că apele cele amare s-au făcut priincioase;

Bucurați-vă, că crivățul și-a schimbat pu­terea sa;

Bucurați-vă, că v-ați izbăvit de iarna suferinței;

Bucurați-vă, că ați dobândit căldura raiului;

Bucurați-vă, că din întuneric ați ieșit la lumină;

Bucurați-vă, că lepra păcatelor s-a curățat de pe voi;

Bucurați-vă, că Soarele dreptății v-a stră­lucit vouă;

Bucurați-vă, că dorința barbarilor a rămas rușinată;

Bucurați-vă, că hotărârea voastră a stat nestrămutată;

Bucurați-vă, că ați dobândit dumne­ze­iasca bunăvoință;

Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

 

Condac 9:

În acea vreme, mai marele temniței, văzând lumina și uitându-se la cer, a văzut treizeci și nouă de cununi strălucite ca soarele, pogorându-se spre Sfinți și în­țelegând că a patruzecea lipsea pentru acel ce se în­doise, a strigat către străjeri arun­cându-se în iezer: „și eu mărturisesc pe Hristos de ade­văratul Dumnezeu și Îi cânt Lui: Aliluia!”

 

Icos 9:

Cu această urmare a temnicerului, numărul Mucenicilor împlinindu-se după rânduiala de sus hotărâtă, diavolul ne­maiputând răbda mărimea de suflet a lor, în chip de om se tânguia pe țărmuri, zicând: Cum de au lăsat lumeștii stăpâ­ni­tori ne­chinuiți pe acești ostași semeți până a nu-i da în apă; iar noi, pomenind nu­mele lor, cântăm:

Bucură-te, Kyrion;

Bucură-te, Candidus;

Bucură-te, Domnus;

Bucură-te, Hesychius;

Bucură-te, Heraclie;

Bucură-te, Smaragdus;

Bucură-te, Evnoicus;

Bucură-te, Valens;

Bucură-te, Vivian;

Bucură-te, Claudiu;

Bucură-te, Priscus;

Bucură-te, Teodul;

Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

 

Condac 10:

Iar a doua zi, venind necurații tirani la iezer, au văzut pe Sfinți vii și nevă­tămați de asprimea gerului cu temnicerul dim­preună, de care minunându-se mai ales, fiind cel mai credincios slujitor al lor, au întrebat pe ostași pricina și ei le-au po­vestit ceea ce urmase după lumină și cum s-a aruncat în apă, măr­turisind pe Hristos și cântând: Aliluia!

 

Icos 10:

Atunci tiranii de mânie umplându-se, au poruncit ca legându-i să-i tragă spre mal și ducându-i la locul cel de muncă, au judecat ca să le sfărâme gleznele cu cio­cane, care muncă săvârșindu-se cu multă cru­zime, maica unuia dintre Sfinți ce se nu­­mea Meliton și era tânăr foarte, întâm­plându-se de față, cu jale mare îl îmbăr­băta, strigând către dânsul și către ceilalți:

Bucură-te, fiul meu cel iubit care as­tăzi te preaslăvești;

Bucură-te, Ioane, mult răbdătorule;

Bucură-te, Eutihie, înțeleptule;

Bucură-te, Xanthius, îndreptătorule;

Bucură-te, Aelian, preafericitule;

Bucură-te, Sisinnius, cel viteaz;

Bucură-te, Aggias, de Dumnezeu iubite;

Bucură-te, Meletie, primitorule de străini;

Bucură-te, Flaviu, cel cu nume mare;

Bucură-te, Acacius, fără de răutate;

Bucură-te, Ecdicius, învățătorule;

Bucură-te, Lisimah, de vrăjmași risipitor;

Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

 

Condac 11:

Când Mucenicii erau chinuiți de os­tași, gura lor nu înceta a rosti ru­gă­ciunea aceasta: „Sufletul nostru ca o pasăre s-a izbăvit din cursa vânătorilor; cursa s-a sfărâmat și noi ne-am izbăvit; ajutorul nos­tru este întru numele Dom­nului”; și așa grăind, și-au dat sufletul în mâinile lui Hristos cântând: Aliluia!

 

Icos 11:

Dar după ce s-au săvârșit din viață ca niște jertfe ale lui Hristos, voie­vozii întunericului au poruncit slugilor să pună tru­purile Sfinților în căruțe și să le ducă la ardere, spre a nu rămâne creș­ti­nilor nici o nădejde de mângâiere, ne­știind ce va urma. Noi însă, slăvindu-i, cântăm acestea:

Bucură-te, Alexandru, apărătorule;

Bucură-te, Ilie, cu Tezviteanul petre­cătorule;

Bucură-te, Gorgonius, lauda Armeniei:

Bucură-te, Teofil, alesul lui Dumnezeu;

Bucură-te, Domitian, cuviosule;

Bucură-te, Gaius, preafericitule;

Bucură-te, Leontie, mândria împăraților;

Bucură-te, Atanasie, dulceața preoților;

Bucură-te, Chiril, mângâietorule;

Bucură-te, Sacerdon, preaminunate;

Bucură-te, Nicolae, cel milostiv;

Bucură-te, Valeriu, stegarul credinței;

Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

 

Condac 12:

Și după ce s-au săvârșit Sfinții, pe cel mai tânăr, Meliton, dând încă semne de viață, tiranii au poruncit să nu-l ducă la ardere, voind încă să-l mai muncească; maica sa, însă, ridicându-l pe umerii ei, l-a dus la ceilalți, ca dimpreună să se topească trupurile lor; însă pe drum și-a dat sufletul cântând: Aliluia!

 

Icos 12:

Nici focul, nici apele n-au putut mistui Sfintele Moaște ale Mucenicilor. Căci, arzând lemnele, oasele lor au rămas nevătămate. Și în apă aruncându-i, a treia zi s-au arătat episcopului Armeniei, anume Petru, la mijlocul nopții, ca niște lumini stră­lucind, și așa i-au scos și i-au așezat la locuri de cinste, cântând:

Bucură-te, Philoctemon, iubitorule de cinste;

Bucură-te, Severian, făcătorule de minuni;

Bucură-te, Chudion, mângâierea bol­navilor;

Bucură-te, Aglae, bucuria celor întristați;

Bucurați-vă, stele neapuse ale Armeniei;

Bucurați-vă, crini neveștejiți ai Sevastiei;

Bucurați-vă, că numele voastre s-au scris în ceruri;

Bucurați-vă, că v-ați încununat prin îngeri;

Bucurați-vă, că ați surpat puterea ido­lească

Bucurați-vă, că ați sporit gloria creș­tinească;

Bucurați-vă, odrasle nemuritoare;

Bucurați-vă, oastea cea biruitoare;

Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

 

Condac 13:

O, de trei ori fericită și prea­ne­vi­no­vată ceată a Mucenicilor! ție ne ru­găm, grăbește de întărește credința noas­tră cu aju­torul tău cel sfânt, ca printr-însa să dobândim cele de folos, cu milă dum­nezeiască, ferindu-ne de dureri, de boli, de primejdii și de alte rău­tăți, ca împreună cu tine să cântăm: Aliluia!(de 3 ori).

Apoi se zice Icosul 1: Îngerii din cer cu cununi... și Condacul 1: Apărătoarei întruniri pentru credință…

 

Icos 1:

Îngerii din cer cu cununi de cinste s-au arătat sufletelor voastre cele ne­veștejite de durerea trupului, că suferind răbdați as­pri­mea gerului, ca și tinerii evrei care oare­când văpaia focului privind, cân­tau: pe Domnul lucrurile lăudați-L și prea­înălțați-L întru toți vecii! Pentru aceasta și noi cântăm așa:

Bucură-te, turmă a adevăratului Păstor;

Bucură-te, că prin ale lui învățături ai aflat mântuirea;

Bucură-te, că printr-Însul ți s-au deschis ușile raiului;

Bucură-te, că ai dobândit viața cea ne­muritoare;

Bucură-te, că ai defăimat făgădu­in­țele barbarilor;

Bucură-te, că te-ai lepădat de cinstea celor necredincioși;

Bucură-te, în suferință cu totul ne­stră­mutată;

Bucură-te, în biruință multora nea­semănată;

Bucură-te, în lupte desăvârșit nerușinată;

Bucură-te, în ispite fără preget neplecată;

Bucură-te, că în chinuri ai stat neîntristată;

Bucură-te, vistieria lui Hristos cea ne­deșartă;

Bucură-te, ceată prealuminată a Mu­cenicilor!

 

Condac 1:

Apărătoarei întruniri pentru credință, Mucenicilor de patruzeci, care în iezerul Sevastiei s-au aruncat de închină­torii la idoli, veniți să prăznuim cu dra­goste po­me­nirea lor. Că vrednici sunt a ne izbăvi de toată primejdia prin rugăciuni către Dumnezeu și să cântăm: 

Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!”

 

Se spune că e foarte important să sărbătorești această zi, deoarece vei avea parte de sănătate și prosperitate. Totodată, pentru buna sporire, nu se dau bani cu împrumut. Nu este bine să te cerți, pentru a nu avea necazuri pe parcursul anului. În această zi, rostește rugăciunea adresată celor 40 de Mucenici, deoarece te va apăra de rele. Mergi la biserică de dimineață și amintește-ți de cei dragi ție care au trecut la cele veșnice pomenindu-i și dând de pomană în numele lor.

Articole recomandate
Parastasul de 40 zile în religia ortodoxă

afla semnificația parastasului de 40 zile, ce se dă de pomană, când se face și ce se pregătește pentru biserică și cimitir

Parastasul de 1 an - ce semnifică și în ce constă

află semnificația parastasului de 1 an și în ce constă acesta

Doliul - Ce este? Cum facem față? Reguli & interdicții în perioada de doliu

Ce este doliul? Cum facem față și cum îi ajutăm pe ceilalți să depășească o pierdere? Reguli și interdicții în perioada de doliu

Comentarii