Rugăciuni pentru iertarea păcatelor celor adormiți

“Mereu să ne aducem aminte de cei adormiți și să ne rugăm pentru ei!”, spunea Sfântul Paisie Aghioritul, cel mai renumit pentru învățăturile sale spirituale. Am structurat astfel rugăciunile pentru cei adormiți după cum urmează:

• Rugăciune pentru mântuirea celor adormiți
• Rugăciune către Născătoarea de Dumnezeu pentru cei adormiți
• Rugăciune pentru sufletele celor adormiți
• Rugăciunea care se citeşte de către preot la împărţirea hainelor şi a altor lucruri pentru cei adormiţi în Domnul
• Rugăciune pentru bunul sfârșit al vieții
• Rugăciune pe patul de moarte
• Rugăciune la moartea unuia dintre soți
• Rugăciune la moartea unuia dintre părinți
• Rugăciunea părintelui la moartea fiului sau a fiicei
• Rugăciune la moartea unui prieten
• Există iertare după moarte pentru cei adormiți?

Cu siguranță fiecare din noi are cel puțin un suflet drag plecat în lumea celor veșnice. Bunic, părinte, frate, soră, fiu, prieten….pentru aceștia și nu numai, merită să îți îndrepți gândurile din când în când și să spui o rugăciune pentru cei adormiți.

De ce ne rugăm? Ne rugăm pentru ca aceștia să își găsească liniștea, ne rugăm pentru a le fi iertate păcatele, ne rugăm pentru că vrem să păstrăm legătura cu sufletele lor și îi cerem Domnului ca acestea să găsească pace și odihnă în lumina și iubirea Preasfintei Treimi.

Rugăciune pentru mântuirea celor adormiți

Pomenește, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii și a vieții celei ce va să fie au adormit, părinți și frați ai noștri și pe toți cei care întru dreapta cre­dință s-au săvârșit, și iartă-le lor toate greșelile pe care cu cuvântul sau cu fapta sau cu gân­­dul le-au săvârșit, și-i așază pe ei, Doamne, în locuri lumi­noase, în locuri de verdeață, în locuri de odihnă, de unde au fugit toată dure­rea, întristarea și sus­­pinarea, și unde cercetarea Feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac.

Dăruiește-le lor și nouă Împă­răția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veș­nice și des­fătarea vieții Tale celei ne­sfâr­șite și fericite.

Că Tu ești învierea și odihna ador­­­mi­ților robilor Tăi (numele), Hris­toase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Prea­sfân­tului și Bunului și de viață făcă­to­ru­lui Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Cu sfinții odihnește, Hristoase, su­fle­tele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!

Rugăciune către Născătoarea de Dumnezeu pentru cei adormiți

O, Preasfântă Doamnă, de Dumnezeu Născătoare, către tine, Preacurată, năzuim. Tu eşti cetate tare şi mijlocitoarea şi acoperământul tuturor celor ce aleargă la tine cu credinţă şi nădejde, ceea ce eşti preabinecuvântată. Rugămu-te, ascultă rugăciunea nevrednicilor robilor tăi şi soleşte întotdeauna pentru adormiţii robii tăi. Tu pururea mijloceşti pentru cei ce te cinstesc pe tine cu dreaptă credinţă şi care aleargă sub Acoperământul tău şi ți se roagă cu căldură pentru cei bolnavi, năpăstuiţi şi întristaţi. Însă mijlocirea ta şi rugăciunea ne este şi mai trebuincioasă după moartea noastră.

După Dumnezeu la tine una avem nădejde tare, căci nimeni din cei ce se roagă ţie nu iese de la tine fără ajutor, ci primește bucurie, mângâiere şi îndulcire. Preasfântă Doamnă, Născătoare de Dumnezeu, roagă pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru să dăruiască celor adormiţi iertare şi lăsarea păcatelor; roagă-te, Născătoare de Dumnezeu, căci mult poate rugăciunea Maicii spre bunăvoirea Stăpânului, fiindcă Domnul primeşte de la tine tot cuvântul pentru iertarea lor. Așadar, Preasfântă Maică a lui Dumnezeu, primeşte ale noastre rugăciuni ce le aducem ţie din toată inima şi din tot sufletul nostru pentru sufletele adormiţilor robilor tăi (numele celor adormiți). Te rugăm Stăpână, să le ajuți cu îndrăznirea cea de Maică ce o ai către Domnul, ceea ce eşti plină de dar. Ajută-le să se îndrepteze înaintea Celui ce şade pe tronul Slavei, ca să nu fie ruşinaţi în faţa îngerilor şi a tuturor Sfinţilor, în faţa lumii cea de sus şi a celor de jos. O, Preasfântă Doamnă, Împărăteasă şi Stăpână, tu eşti scara care duci la cer pe cei de pe pământ. Tu eşti deschiderea uşilor raiului şi ţie slavă îţi înălţăm şi Tatălui şi Dumnezeului nostru în vecii vecilor: Amin!

Rugăciune pentru sufletele celor adormiți

„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte pe adormitul robul tău/ adormiţii robii tăi (se rostesc numele celor adormiți).

Doamne Dumnezeule, veselește sufletele celor chinuiți în valurile vieții. Mângâie-i pe ei la sânul Tău precum își mângâie o mamă copiii! Tatăl nostru, spune-le Tu lor: „Păcatele vi s-au iertat!”. Primește-i, Doamne, la limanul fericit și liniștit. Deschide-le cămările îngerilor și sfinților! Tatăl nostru, pe părinții și frații noștri, pe sufletele celor adormiți, învrednicește-i cu veșnica Ta bunătate. Și odihnește sufletele adormiților robilor Tăi! (se rostesc numele sufletelor celor adormiți)

Pomenește-i, Doamne, pe robii tăi!

Pomeneşte, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii şi a vieţii celei ce va să fie au adormit, părinţi şi fraţi ai noştri şi pe toţi cei care întru dreapta credinţă s-au săvârşit, şi iartă-le lor toate greşelile pe care cu cuvântul sau cu lucrul sau cu gândul le-au săvârşit şi-i aşează pe ei, Doamne, în locuri luminoase, în locuri cu verdeaţă, în locuri de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea şi unde cercetarea feţei Tale veseleşte pe toţi sfinţii Tăi cei din veac.

Dăruieşte-le lor şi nouă împărăţia Ta şi împărtăşirea bunătăţilor Tale celor negrăite şi veşnice şi desfătarea vieţii Tale celei nesfârşite şi fericite. Că Tu eşti Învierea şi odihna adormiţilor robilor Tăi (se rostesc numele), Hristoase, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţam, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi Bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea care se citeşte de către preot la împărţirea hainelor şi a altor lucruri pentru cei adormiţi în Domnul

Domnului să ne rugăm…

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce stăpâneşti peste cei morţi şi peste cei vii, Care dai hrană celor flămânzi şi îmbrăcăminte celor goi, binecuvântează hainele acestea ca să le poarte cei ce le vor îmbrăca, iar pe adormitul robul Tău (N), îmbracă‑l în veşmântul nestricăciunii şi în haină înfrumuseţată cu lumină şi‑l aşază în locaşul Tău, ca să se bucure în veci întru desfătarea bunătăţilor Tale şi întru odihnă. Binecuvântează, Doamne, şi celelalte lucruri câte se vor mai împărţi pentru adormitul robul Tău (N), ca să‑i fie lui de pomenire şi spre iertarea păcatelor. Dăruieşte, Doamne, sănătate şi celor ce vor purta aceste daruri de haine, spre pomenirea numelui adormitului. Dăruieşte şi adormitului răspuns bun la înfricoşătoare judecata Ta; uşurează‑l, Doamne, de păcatele ce a făcut cu lucrul, cu cuvântul sau cu gândul. Că numai Tu singur eşti fără de păcat, Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune pentru bunul sfârșit al vieții

Doamne, Iisuse Hristoase, Cel ce vrei ca toți oamenii să se mân­tu­iască și nimeni să nu piară și Căruia totdea­una cu nădejde de îndurare ne rugăm, Cel ce Însuți cu glasul Tău cel dumnezeiesc ai zis: „Orice veți cere de la Tatăl în numele Meu, va fi vouă”, cu inimă umilită și cu la­crimi fierbinți căzând înaintea Ta, mă rog ca, și pentru numele Tău cel sfânt, în ceasul sfârșitului vieții mele să-mi dai minte întreagă, cunoștință adevărată, mustrare cugetului pentru păcatele vieții mele, cu care Te-am mâniat, și dă­ru­iește-mi Dumnezeule credință, nădejde și iubire neschimbată, ca astfel cu inima curată să pot grăi către Tine, Doamne: „În mâi­nile Tale îmi dau sufletul”, Cel ce ești binecuvântat în veci. Amin.

Rugăciune pe patul de moarte

Slăvindu-Te, Te slăvesc pe Tine, Doamne, că ai căutat spre smerenia mea și nu m-ai dat în mâinile vrăj­ma­șilor, ci ai mântuit din nevoie su­fletul meu. Și acum, Stăpâne, să mă acopere pe mine mâna Ta și să vină peste mine mila Ta, că s-a tulburat sufletul meu și amarnic îi este să iasă din netrebnicul și întinatul meu trup. Ca nu cumva vicleanul sfat al celui potrivnic să-l întâmpine și să-l po­ticnească întru întuneric, pentru pă­­catele cele făcute de mine, cu nești­ința și cu știința, în viața aceasta. Milostiv fii mie, Stă­pâ­ne, și să nu vadă sufletul meu întunecatul chip al vi­clenilor diavoli; ci să-l ia în­gerii Tăi cei străluciți și luminați. Dă slavă numelui Tău celui sfânt și cu puterea Ta mă ridică la dumnezeiasca Ta judecată.

Iar când mă vei judeca, să nu mă apuce mâna stăpânitorului acestei lumi, ca să mă surpe pe mine, pă­cătosul, în adâncul iadului, ci stai întru mine și-mi fii mântuitor și spri­­jinitor, pentru că chinurile aces­tea trupești veselie sunt robilor Tăi. Miluiește, Doamne, sufle­tul meu cel întinat cu patimile acestei vieți și, prin pocăință și mărturisire, curat pe el îl primește, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune la moartea unuia dintre soți

Stăpâne, Doamne, Cel Preacurat și Ziditor a toată făptura, Care pentru iubirea Ta de oameni ai prefăcut coasta strămoșului Adam întru femeie și i-ai binecuvântat și ai zis: "Creșteți și vă înmulțiți și stăpâniți pământul", și pe amândoi i-ai arătat un trup, iar cei pe care i-a însoțit Dumnezeu, omul să nu-i despartă,- caută din cer, Preabunule Părinte, și vezi jalea și durerea ce au năpădit inima și sufletul meu ce se vede astăzi despărțit de ființa pe care Tu, Doamne, mi-ai dat-o să-mi fie soț (soție) și sprijin în această viață. Îndură-Te de mine, mult-Milostive Doamne, în acest ceas greu pentru sufletul meu! Tu, Doamne Iisuse Hristoase, mângâitorul celor întristați, Carele ai fost vestit de proorocul Isaia că vei veni să tămăduiești pe cei cu inima zdrobită, fii mie mângâitor și ascultă-mi glasul ce-l înalț cu credință către Tine, rugându-Te să-l ierți, Preabunule împărate, greșalele oricâte va fi săvârșit în această viață soțul meu (soția mea): ori cu lucrul, ori cu cuvântul, ori cu gândul, cu știință sau fără de știință.

Așa, Doamne, primește sufletul robului Tău (roabei Tale) în locașul sfinților Tăi, întru împărăția Ta cea veșnică, spre care se nevoiește sufletul meu și întru care nădăjduiește a se învrednici la vremea când vei chema și duhul meu la Tine, pentru ca acolo sufletele noastre întâlnindu-se și împreună aflându-se, să laude și să preamărească întrutot sfânt numele Tău: al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune la moartea unuia dintre părinți

Doamne, Doamne, Cel ce ai ascultat tânguirea lui Iosif, care la moartea lui Iacob a căzut pe fața tatălui său și l-a plâns și l-a sărutat,- asemenea și Fiul Tău, Domnul nostru lisus Hristos, a cunoscut dragostea de mamă, căci pe cruce și în grele chinuri fiind, a văzut pe Maica Sa și pe ucenicul pe care il iubea alăturea stând, și a zis Maicii Sale: "Femeie, iată fiul tău!", iar dupa aceea a zis și ucenicului: "Iată mama ta!".

Însuți, întrutot Bunule Stăpâne, caută din ceruri și vezi jalea și durerea ce mi-au cuprins astăzi inima și sufletul. Îndură-Te de mine, robul Tău, și primește rugăciunea ce-Ți înalță fiul care și-a pierdut pe tatăl său preaiubit (pe mama sa preaiubită) și iartă-i lui (ei), și dezleagă-i toate greșalele cele de voie sau fără de voie, cele cu lucrul sau cu cuvântul și toate câte ca un om în această viață a săvârșit.

Ascultă, milostive Stăpâne, glasul îndurerat al fiului, pe carele tatăl său (mama sa) l-a povățuit și l-a deprins ca, în restriște și în necazuri, către Tine și cu credința tare să-și ridice ochii și să-și deschidă gura. Milostivește-Te, Doamne, și dă sufletului tatălui meu (mamei mele) odihna cea bună și fă-l pe el (fă-o pe ea) părtaș (părtașă) bunătăților celor veșnice, așezându-l (o) cu drepții în curțile Tale, că binecuvântat și preaslăvit ești în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea părintelui la moartea fiului sau a fiicei

Stăpâne, Doamne, Dumnezeul meu Cel milostiv și Preabun! Cel ce ai auzit oarecând glasul de durere al robului Tău lacob, care jelind pe fiul său Iosif zicea: "plângând mă voi coborî în locuința morților la fiul meu". Tu însuți, îndură-te Doamne, Cel ce ai dat mângâiere lui David, împăratul și proorocul, care odinioară se tânguia zicând: "Abesalom, fiul meu, fiul meu Abesalom! mai bine muream eu pentru tine! Eu, pentru tine Abesaloame, fiul meu! fiul meu!".

Iar dumnezeiescul Tău Fiu și Mântuitorul nostru, din mare milostivire pentru durerea de părinte, a înviat pe fiica lui Iair, pe fiul văduvei din Nain, și cu aceeași milă și îndurare a tămăduit pe fiica femeii cananeence. Însuți, Preabunule și milostive Stăpâne, caută din cer și vezi durerea inimii unui părinte, care își vede astăzi răpită o mare nădejde a vieții sale,- căci și în viața cea dreaptă și bună a fiului meu (a fiicei mele) nădăjduiam eu să proslăvesc, după cuviința, puterea, înțelepciunea, bunătatea și sfânt numele Tău.

Dar în fața tainelor nepătrunse pe care numai Tu singur le cunoști, gândul meu se îndreaptă la rugăciunea cea fierbinte pe care, înaintea sfintelor Sale patimi, Ți-a înălțat-o în grădina Ghetsimani iubitul Tău Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, zicând: "Părinte, de este cu putință, treacă de la Mine acest pahar!". Și, ca și El, plecându-mi capul strig astăzi către Tine: "Doamne, fie voia Ta!". Asemenea, ca și oarecând dreptul Iov la vestea morții fiilor și a fiicelor sale, cu umilință grăiesc și mărturisesc: "Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat". Zdrobit de durere, dar cu neclintita credință în Tine și în tainele cele nepătrunse, cer în această clipă milostivirea și îndurarea Ta, Doamne!

Dă-i Doamne, sufletului său (ei) ușurare și iertare de toate greșalele ce a săvârșit: cu lucrul, cu cuvântul sau cu gândul și îl (o) așează pe el (ea), în locul de fericire veșnică, dimpreună cu sfinții Tăi îngeri, pentru ca acolo, la vremea cea hotărâtă de Tine, să-l (o) pot găsi și împreună să cântăm slava Ta cea necuprinsă. Că Tu ești Dumnezeul milei și al îndurărilor și al iubirii de oameni și Ție slavă și mulțumire și închinare înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune la moartea unui prieten

Doamne, Doamne, Creatorule și Ziditorule a toate, Cel ce ai pus în sufletul omenesc puterea dragostei ce leagă inimile apropiate și ne-ai dat nouă, ca pe o sete, trebuința de a ne căuta semeni, spre a ne împărtăși aceleași gânduri și simțiri, însuți Tu, Preabunule Doamne, caută cu îndurare spre durerea grea care-mi frământă astăzi ființa, ca și oarecând durerea care a lovit pe proorocul și împăratul David care, la știrea morții prietenului său Ionatan, astfel jelea: "Munți din Ghilboa! Nici rouă, nici ploaie să nu cadă peste voi! Cum au căzut vitejii în mijlocul luptei ?! Cum a murit Ionatan pe dealurile tale, mă doare de tine, frate Ionatane! Tu erai plăcerea mea, dragostea ta către mine era uimitoare!".

Ascultă Doamne, rugăciunea pe care eu, smeritul, Ți-o înalț din inimă curată, dar frântă de durere, precum ai ascultat rugăciunea Fiului Tău și Mântuitorului nostru. Care venind în Betania și aflând mort pe prietenul Său Lazăr, S-a întristat cu duhul și-l plângea în fața iudeilor, care văzându-L au grăit: "iată cât îl iubea de mult!".

Dă, Doamne, sufletului robului Tău (numele), iertare păcatelor câte ca un om, cu știință sau fără știință, a săvârșit în această viață și-l așează pe el în cortul drepților și sfinților care din veac au plăcut Ție,- ca Dumnezeul milei și al îndurărilor ești și binecuvântat în vecii vecilor.

Există iertare după moarte pentru cei adormiți?

Într-un articol din Ziarul Lumina, Părintele Constantin Ghiță dezbate acest subiect: dacă mai există sau nu iertare după moarte. Acesta menționează că “la slujba Vecerniei din Duminica Pogorârii Duhului Sfânt (Rusaliile) se citesc șapte rugăciuni, dintre care una vorbește lămurit despre posibilitatea iertării păcatelor după moarte. Aceasta este rugăciunea a cincea a „plecării genunchilor”, care ne prezintă icoana unui Dumnezeu care îi poate elibera pe cei din iad pentru rugăciunile celor de pe pământ: „Stăpâne atotțiitorule, Dumnezeule al părinților și Doamne al milei (...) Cel ce măsori anii celor vii și rânduiești ceasul morții, Cel ce duci și scoți din iad (subl.n. ); Care şi la acest praznic, cu totul de­săvârşit şi mântuitor, ai binevoit a primi rugăciuni de mijlocire pentru cei ţinuţi în iad (subl.n.), dându-ne nouă mari nădejdi că vei trimite uşurare şi mângâiere celor cuprinşi de întristări apăsătoare, auzi-ne pe noi, smeriţii robii Tăi, care ne rugăm Ţie, şi odihneşte sufletele robilor Tăi, celor mai ­înainte adormiţi, în loc luminat, în loc cu verdeaţă, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea; aşază sufletele lor în lăcaşurile drepţilor şi fă-i vrednici de pace şi de iertare” (Molitfelnic, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2013, pp. 778-779).” 

Așadar, da, există posibilitatea iertării după moarte a unor păcate, ­pentru cei care nu au fost împotriva Domnului și a Bisericii și nu au săvârșit păcate foarte grave. Condiția este să existe urmași ­care să îi pomenească, să facă milostenii pentru ei și să ceară preoților să săvârșească Sfinte ­Liturghii pentru cei adormiți.

Închei articolul citând tot din Sfântul Paisie Aghioritul: “Cei adormiți au mai multă nevoie de rugăciune de­cât cei vii, deoarece pentru cei vii există nădejdea po­căinței. Iar Dumnezeu vrea să existe oameni care să-L roage să-i ajute pe cei adormiți, de vreme ce încă nu s-a făcut Judecata din urmă”.

Dacă ți-au fost de folos aceste rugăciuni, îți recomandăm să citești și acatistul celor adormiți.