Calendar Ortodox Ianuarie 2024

Cel mai mare dintre fiii Anului, Ianuarie sau "Gerar" mai era cunoscut în tradiția populară și sub denumirea de "Genarie", "Ghenarie" sau "Calindariu". Este luna în care se dădeau petreceri de începerea Noului An și în care se făceau previziuni asupra vremii în perioada următoare: dacă în ianuarie nu e timp geros, atunci așa va fi vremea în martie și aprilie. Dacă însă era frig, cu siguranță în februarie urma să ningă.

Din punct de vedere liturgic, ianuarie este o lună în care sunt prăznuiţi unii dintre cei mai mari nevoitori creștini. Astfel, pe lângă sărbătoarea Botezului Domnului (6 ianuarie), a Sfântului Ioan Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului (7 ianuarie) și Sfinţii Trei Ierarhi (30 ianuarie), Biserica îi pomenește și pe alți sfinți așa cum vei citi în continuare. 

Principalele sărbători creștine din luna ianuarie

• 1 ianuarie - Sfântul Vasile cel Mare
• 6 ianuarie - Boboteaza (Botezul Domnului)
• 7 ianuarie - Soborul Sfântului Ioan Botezătorul
• 10 ianuarie - Cuviosul Antipa de la Calapodești; Sfântul Grigorie al Nisei
• 11 ianuarie - Cuviosul Teodosie cel Mare, începătorul vieții de obște
• 13 ianuarie - Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic
• 17 ianuarie - Sfântul Antonie cel Mare
• 18 ianuarie - Sfântul Atanasie și Chiril
• 20 ianuarie - Sfântul Eftimie cel Mare
• 25 ianuarie - Sfântul Grigorie de la Nazianz; Sfântul Bretanion
• 26 ianuarie - Sfântul Xenofont, soția sa, Maria, și fiii lor Arcadie și Ioan; Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv
• 27 ianuarie - Aducerea moaștelor Sfântului Ioan Gură de Aur
• 30 ianuarie - Sfinții Trei Ierarhi

1 ianuarie - Sfântul Vasile cel Mare

Sfântul Vasile cel Mare (330-379) a fost un mare Sfânt Părinte al Bisericii Răsăritene, arhiepiscop al Cezareei Capadociei, teolog și autor de scrieri ascetice. Este unul din Sfinții Trei Ierarhi, împreună cu Ioan Gură de Aur și Grigorie de Nazianz („Teologul”). A trăit in vremea Sfântului și marelui împărat Constantin și, până în zilele împăratului Valens. A făcut parte dintr-o familie credincioasă și înstărită. Iubea să învețe și să citească, cercetând, rând pe rând, școlile din orașul său Cezareea, apoi din Bizanț, mergând până și la Atena, cea mai înaltă școală din timpul său. Acolo, l-a întâlnit pe Sfântul Grigorie de Nazians, cu care a legat o strânsă și sfântă prietenie. Este cel dintâi ierarh care a întemeiat, pe lângă Biserică, azile și spitale, în ajutorul celor săraci și neputincioși, îndemnând pe cei înstăriți să folosească avuțiile lor, ajutând pe cei nevoiași. A fost arhiepiscop în Cezareea Capadocciei, de unde a primit și numele de Vasile Cel Mare. A trecut la Domnul la vârsta de 50 de ani, în data de 01 ianuarie. 

Liturghia Sfântului Vasile cel Mare se oficiază în Biserica Ortodoxă de zece ori pe an: în primele cinci duminici ale Postului Mare, în joia și sâmbăta din Săptămâna Patimilor, în ajunul Crăciunului și Bobotezei și, desigur, în sărbătoarea care îi este dedicată în ziua de 1 ianuarie.

Câteva tradiții și obiceiuri specifice acestei sărbători:

• Mersul cu sorcova din casă în casă pentru a le ura oamenilor bogăție și sănătate
• Plugușorul este un alt obicei moldovenesc în care un grup de urători format din băieți merg să ureze din casă în casă 
• Pentru ca familiei să-i meargă bine tot anul şi să aibă spor, în popor există obiceiul ca în ziua de Anul Nou să se fiarbă în oală un cap de porc, pentru că aşa cum porcul râmă numai înainte, tot aşa va merge şi omul spre belşug
• Potrivit tradiţiilor, cum este ziua de Anul Nou aşa va fi tot anul: bun sau rău.
• Tradiția populară spune că de Anul Nou se înnoiesc toate și de aceea oamenii trebuie ca în prima zi din an să-și pună un gând bun, ca să le meargă bine tot anul: „Atunci să te păzești să nu te superi, să nu te sfădești, să fii vesel și tot anul așa vei fi”.

Poți citi mai multe despre această sărbătoare și obiceiurile ei în articolul Sfântul Vasile.

6 ianuarie - Boboteaza (Botezul Domnului)

Boboteaza sau Epifania este sărbătorită la 6 ianuarie de către Biserica Ortodoxă și Biserica Catolică. Boboteaza încheie ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă care încep în Ajunul Crăciunului. În grecește, cuvântul Bobotează este numit Teofanie sau Epifanie care se traduce prin "Arătarea Domnului", adică a Sfintei Treimi.

Boboteaza este una dintre cele mai importante sărbători ale anului pentru creștini. Praznicul reprezintă reactualizarea momentului în care Fiul lui Dumnezeu Iisus Hristos, la 30 de ani, vine la Iordan, se botează cu botezul pocăinței - a lui Ioan -, El Cel fără de păcat, asumând păcatele întregii omeniri, pe care le va răscumpăra prin scump sângele Său, pe Golgota. 

Potrivit tradiției, la Bobotează se săvârșește slujba de sfințire a apelor „Agheasma Mare”, care are semnificația simbolică de act de regenerare cosmică (pământul primește germenii noii creații, transfigurată prin sfințirea apelor). După slujba de sfinţire a apei, transformată în agheasmă, fiecare sătean îşi ia apă sfinţită în vasele de lemn sau de sticlă cu care a venit de acasă.

Câteva tradiții și obiceiuri specifice Bobotezei:

• Preotul va trece pe la toate casele cu „Iordanul” sfințind atât gospodăriile, cât și pe locuitorii acestora.
• Se pregăteşte o masă asemănătoare cu masa din ajunul Crăciunului cu o faţă de masă aleasă special pentru acest moment
• În noaptea de Bobotează se deschid cerurile, iar Dumnezeu îi va îndeplini dorințele celui care e martor la acest eveniment.
• Există și o serie de superstiții referitoare la vreme: dacă în ajun plouă, înseamnă că va fi un an ploios; dacă picură din streașină, înseamnă că va fi o vară ploioasă; dacă e brumă pe pomi, vor fi poame multe

Poți citi mai multe în articolul Boboteaza - Botezul Domnului.

7 ianuarie - Soborul Sfântului Ioan Botezătorul

Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul a fost vestită de către îngerul Gavriil preotului Zaharia, în timp ce acesta slujea la templu. Pentru că nu va da crezare celor vestite de îngerul Gavriil, Zaharia va rămâne mut până la punerea numelui fiului său. Prorocul a venit pe lume cu şase luni înainte de naşterea Mântuitorului.

Sfântul Ioan Botezătorul a fost toată viaţa Proroc şi Înaintemergător al Mântuitorului Iisus. A început să predice în al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe când Pontiu Pilat era procuratorul Iudeii. Menirea sa a fost de a pregăti poporul pentru primirea lui Mesia și de a-L descoperi și a-L face cunoscut lui Israel. Mesajul principal pe care el îl transmitea era: “Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor!”

Din Evanghelie aflăm că Irod, la un ospăţ prilejuit de sărbătorirea zilei de naştere, a tăiat capul Sfântului Ioan la cererea Irodiadei. Prorocul îl mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era soţia fratelui său şi,  în ura ei de moarte, femeia a sfătuit-o pe Salomeea, fiica ei, să ceară de la Irod, ca răsplată pentru dansul ei de la petrecere,  capul Botezătorului.

Obiceiuri și tradiții specifice acestei sărbători:

• Considerat ocrotitorul pruncilor, Înaintemergătorul Domnului este sfântul la care se roagă mamele pentru a aduce pe lume prunci sănătoși.
• Se zice că acela care nu se veseleşte în 7 ianuarie va fi trist tot anul.
• În dimineaţa zilei de Sfântul Ion fiecare om trebuie să se stropească cu agheasmă nouă, pentru a fi feriţi de boli în decursul anului.

Citește mai multe în articolul Sfântul Ioan Botezătorul.

10 ianuarie - Cuviosul Antipa de la Calapodești; Sfântul Grigorie al Nisei

Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodești s-a născut în anul 1816 în satul Calapodești, județul Bacău, primind din botez numele de Alexandru. La vârsta de numai douăzeci de ani, Alexandru a mers la Mănăstirea Neamț, spre a îmbrățișa viața monahală, însă, nefiind primit, a poposit în Mănăstirea Căldărușani, de lângă București. A petrecut o vreme în Schitul Brazi, din județul Vrancea, unde a participat la aflarea minunată a Moaștelor Sfântului Teodosie, ctitorul respectivei mănăstiri. Ulterior, tânărul monah pleacă în Sfântul Munte Athos. Aici a petrecut vreme de patru ani în Mănăstirea Esfigmenu, îndeplinind ascultarea de bucătar. Mai apoi, fiind rânduit în schimă mare, sub numele de Antipa, sfântul s-a retras într-o chilie pustie. În anul 1865, la vârsta de 49 de ani, Cuviosul Antipa a intrat în obștea monahală din Mănăstirea Valaam, situată pe o insulă din Lacul Ladoga, în Rusia, la nord de Sankt Petersburg. 

Sfântul Antipa de la Calapodești și-a cunoscut sfârșitul în ziua de 10 ianuarie 1882, în timp ce ucenicul său îi citea Acatistul Maicii Domnului. Avea vârsta de 66 de ani și a fost înmormântat în gropnița de obște a Mănăstirii Valaam. Este singurul călugăr athonit român, care a fost trecut în rândul sfinților printr-o canonizare spontană, venită îndată după trecerea sa la cele veșnice. Rugăciunile către el le ajută tuturor acelora care suferă de boli pentru care medicii nu au găsit leac. 

Sfântul Părinte Grigore al Nisei a fost frate cu Sfântul Vasile cel Mare și apărător al Bisericii lui Hristos. Între scriitorii bisericești din secolul al IV-lea este considerat ca fiind "Părinte al misticii". În anul 371, la vârsta de 35 de ani, Grigorie este ales episcop de Nyssa, un târgușor din pustia Cappadociei ce depindea de scaunul mitropolitan de Cezareea, unde era arhiepiscop fratele său, Vasile. I se înscenează un proces de deturnare de fonduri și este dat jos din scaunul episcopal în anul 376, dar se întoarce în 378 după moartea împăratului arian Valens. 

Viziunea asupra lumii și lupta pentru ideile reformatoare ale fratelui său au loc după moartea acestuia în 379. Astfel, Sinodul II Ecumenic (Constantinopol, 381) îl recomandă ca "stâlp al Ortodoxiei" și împăratul Teodosie (379-395) îl impune ca normă de credință adevarată pentru toată lumea creștină. (sursa: aici)

11 ianuarie - Cuviosul Teodosie cel Mare, începătorul vieții de obște

Sfântul Cuvios Teodosie cel Mare a trăit în perioada secolelor V-VI. S-a născut în satul Mogarisos din ținutul Capadociei, în estul Turciei de astăzi. A intrat de tânăr în monahism, la o mănăstire din Ierusalim. După ce petrece alături de pustnicul Longhin, se retrage într-o peșteră din apropierea Bethleemului, unde timp de 50 de ani s-a hrănit doar cu ierburi sălbatice și legume. Aici ridică o mănăstire, loc unde va pune bazele vieții monahale de obște, de unde i se și trage supranumele de “începător al vieții de obște”.

Acest sfânt a trăit timp de 105 ani, între anii 423 și 529. Trupul său a fost îngropat cu mare cinste în peștera în care și-a început viața ascetică, pentru ca ulterior mormântul său să fie transferat în mănăstirea pe care a ridicat-o.

13 ianuarie - Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic

Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic sunt doi martiri din părțile Dunării care au primit mucenicia în anul 314. Au trăit în secolele III-IV, în provincia romană Iliria (care cuprindea o parte a nord-vestului peninsulei Balcanice, până la Dunărea de mijloc). Ermil era diacon, iar Stratonic, prietenul său, creștin și el, era paznic la o închisoare.

Diaconul Ermil a fost denunțat că era creștin autorităților, fiind acuzat de disprețuirea zeilor romani. A fost supus la chinuri și torturi groaznice, însă nu s-a lepădat de credința sa și a refuzat să aducă jertfă zeilor. Prietenului său Stratonic i-a fost milă de el și, pentru că îi îngrijea rănile, a fost pârât și el împăratului. Deoarece și Stratonic și-a declarat credința în Hristos, a avut parte și el de aceleași torturi. Atât Ermil, cât și Stratonic au fost spânzurați de câte un copac, iar trupurile le-au fost ciopârțite și ulterior aruncate în Dunăre. Biserica îi pomenește pe amândoi în ziua de 13 ianuarie. Viața și pătimirea Sfinților Mucenici Ermil și Stratonic ni s-a păstrat în forma redactată în secolul al IX-lea de Sfântul Simeon Metafrastul. (sursa: aici)

17 ianuarie - Sfântul Antonie cel Mare

Antonie cel Mare, a fost călugăr, ascet și eremit egiptean, întemeietor al monahismului, alături de Pahomie cel Mare. Este considerat părintele călugărilor. Vestitul părinte al monahismului s-a născut în satul Coma din Egiptul de Mijloc în anul 251, ca fiu al unor țărani creștini înstăriți. După moartea părinților, la vârsta de 20 de ani, s-a retras în singurătate. La vârsta de 35 de ani, se așază într-o fortăreață părăsită, la marginea deșertului, în locul numit Pispir, unde rămâne timp de 20 de ani, până în 306, când ucenicii lui îl obligă să părăsească acest loc de asceză, în urma atacurilor diabolice ce l-au lăsat aproape mort. În anul 312 se instalează departe, în deșert, pe muntele Kolzim (sau Kolzum / Qolzum, în apropiere de malul Mării Roșii, unde se găsește astăzi mănăstirea care îi poartă numele). Aici trăiește până la moartea sa (356) împreună cu doi ucenici, nepărăsind locul decât pentru a-și vizita discipolii sau pentru a face o a doua călătorie la Alexandria, spre a-l susține pe Sfântul Atanasie, persecutat de partida pro-ariană. (sursa: aici)

Citește mai multe în articolul Sfântul Antonie cel Mare.

18 ianuarie - Sfântul Atanasie și Chiril, arhiepiscopii Alexandriei

Sfântul Atanasie cel Mare s-a născut în anul 295, în Alexandria Egiptului, din părinți creștini. La 8 iunie 328, Sfântul Atanasie cel Mare a ocupat scaunul Patriarhiei din Alexandria, deși nu avea decât treizeci de ani. Ajuns arhiepiscop, a fost gonit de Constantin și a avut multe de pătimit, vreme de peste patru decenii. A apărat cu îndârjire credința creștină și numele Mântuitorului. La 2 mai 373, Sfântul Atanasie a trecut într-o viață mai bună. Timp de 46 de ani biruise toate răutățile ereticilor. 

Sfântul Chiril, patriarh al Alexandriei, a trăit în timpul domniei lui Teodosie cel Mic. Este considerat Părinte al Bisericii și Învățător al Bisericii. A fost figura centrală a Sinodului de la Efes din 431 care a culminat cu îndepărtarea lui Nestorie din scaunul de Arhiepiscop al Constantinopolului. Faima Sfântului Chiril în lumea ortodoxă i-a adus numele de „Pecete a tuturor Părinților”. Sf. Chiril a murit la 9 iunie 444.

Sărbătoarea Sfinților Atanasie și Chiril, Arhiepiscopii Alexandriei este cunoscută și drept „Atanasia Ciumelor” sau „Tănase de ciumă”. Se respectă cu sfințenie pentru că oamenii cred că protejează împotriva ciumei, a infirmităților, amețelilor și loviturilor de tot felul. Credincioșii merg în pelerinaj și se roagă pentru sănătatea lor și a celor dragi.

20 ianuarie - Sfântul Eftimie cel Mare

Sfântul Eftimie cel Mare a trăit în secolul al IV-lea, pe vremea împăratului Gratian. S-a născut în Melitina (Armenia), din pântece sterp și neroditor. La vârsta de 29 de ani ajunge la Ierusalim și se stabilește într-o peșteră unde a săvârșit nenumărate minuni: a hrănit 400 de călători, în timp ce nu avea pâine nici pentru zece persoane; a deschis porțile cerului, tămăduind pământul de nerodire și a făcut posibil, cu rugăciunea lui, ca multe femei sterpe să aibă copii. 

Sfântul Eftimie a fost și un mare apărător al dogmelor bisericești. A mărturisit că în Hristos sunt două firi - dumnezeiască și omenească, dar neamestecate, neschimbate, neîmpărțite și nedespărțite. A trecut la cele veșnice la vârsta de 97 de ani. (sursa: aici)

25 ianuarie - Sfântul Grigorie de la Nazianz; Sfântul Bretanion

Sfântul Grigorie de Nazianz (cunoscut și ca Grigorie Teologul) s-a născut într-o familie aristocratică la Arianz, în partea de sud-vest a Capadociei, în vecinătatea cetății Nazianz. În timpul studiilor la Atena se împrietenește cu Sfântul Vasile cel Mare, prietenie ce va dura până la moarte. În anul 370, Sfântul Vasile cel Mare a fost ales Arhiepiscop al Cezareei, iar în anul 372, Sfântul Grigorie a fost ales episcop de Nazianz.

În anul 379, chemat stăruitor de comunitatea ortodoxă din Constantinopol, a mers în capitală pentru întărirea dreptei credințe. În anul 381 a participat la al doilea Sinod Ecumenic, ținut la Constantinopol. Acolo, s-a opus ereziei ariene, a susținut dubla natură, dumnezeiască și umană a lui Iisus Hristos, precum și misterul Sfintei Treimi, inexplicabil pe cale rațională. A murit probabil la 389 sau 390, în vârstă de aproximativ 60 de ani. Numele de Teologul i s-a atribuit în special datorită celor "Cinci Cuvântări Teologice" ținute la Constantinopol. Ele expun și apără învățătura despre Sfânta Treime.

Sfântul Bretanion, episcopul Tomisului, este primul episcop de pe teritoriul țării noastre despre care avem date exacte. Se crede că Sfântul Bretanion a fost unul dintre ucenicii Sfântului Vasile cel Mare și a slujit ca episcop al cetății Tomis între anii 360-381. Era renumit pentru bărbăția și curajul său de a mărturisi dreapta credință înaintea oricui. Din dragoste față de sfântul tomițan, în localitatea "23 August" a fost întemeiată "Mănăstirea Sfântul Bretanion".

26 ianuarie - Sfântul Xenofont, soția sa, Maria, și fiii lor Arcadie și Ioan; Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv

Sfântul Xenofont a fost unul din cei mai bogați oameni din Constantinopol. Împreună cu soția sa Maria, își duceau viața potrivit voii lui Dumnezeu. Alături de fiii lor, au fost binecuvântați de Dumnezeu cu darul vederii-înainte precum și al vindecării de orice boală trupească. Pentru că l-au slujit și iubit pe Dumnezeu, au crezut în El și s-au rugat necontenit, această familie a fost trecută în ceata sfinților.

Sfântul Ierarh cel Milostiv, mitropolitul Moldovei, s-a născut în Basarabia, ca fiu al preotului Anania Mihalache și al soției sale, Teodosia, din satul Răzălăi, ținutul Soroca, la 15 iulie 1818, primind la botez numele Ioan. Rămânând de mic orfan de tată, iar mama sa făcându-se monahie, la vârsta de 10 ani a fost luat de un unchi al său, ierodiaconul Teofilact, care I-a adus în obştea Mănăstirii Frumoasa, din Basarabia, apoi la Mănăstirea Sfântul Spiridon din Iaşi, unde se afla şi un vestit spital. În anul 1873 a fost ales episcop al Argeşului, iar peste doi ani, mitropolit al Moldovei, împlinindu-şi cu multă osârdie chemarea şi slujirea arhierească. Cele mai alese fapte bune ale mitropolitului Iosif erau sfinţenia vieţii şi milostenia. El se ruga şi citea mult, mânca puţin şi era foarte cumpătat, îşi drămuia cu mare măsură timpul, având mare osârdie pentru cele sfinte. Cunoştea bine Sfânta Scriptură, din care mărturisea că învaţă toate, şi era desăvârşit părinte duhovnicesc. A fost la Mitropolia Moldovei vreme de douăzeci şi şapte de ani și s-a mutat la cereştile lăcaşuri cu pace în anul 1902, în ziua de 26 ianuarie.

27 ianuarie - Aducerea moaștelor Sfântului Ioan Gură de Aur

Sfântul Ioan Gură de Aur este unul din cei mai importanți ierarhi ai Creștinismului, el fiind cel care a organizat textele Sfintei Liturghii care îi poartă numele și care se slujește în cel mai multe duminici ale anului Liturgic. Aducerea moaștelor Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur ne amintește de momentul în care moaștele acestui mare sfânt au fost mutate din Comane, Georgia, unde a trecut la cele veșnice, la Constantinopol. 

În ziua în care se face pomenirea Aducerii moaștelor Sfântului Ioan Gură de Aur, se amintește ca acesta a acuzat-o pe împărăteasa Eudoxia că și-a însușit via văduvei Calitropia. Sfântul Ioan Gură de Aur a fost izgonit de două ori din scaunul patriarhal, ca după un timp, să fie rechemat în scaunul patriarhal. A treia și cea din urmă dată a fost trimis la Cucus. De aici a fost dus la Aravissos și apoi la Pitius, unde a murit în anul 407. A fost îngropat în Comane.

Poți citi mai multe despre Sfântul Ioan Gură de Aur în articolul Sfântul Ioan Gură de Aur.

30 ianuarie - Sfinții Trei Ierarhi (Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur)

Spre sfârșitul secolului al XI-lea, la Constantinopol apăruse o mare dispută legată de cei trei ierarhi, oamenii întrebându-se care este mai mare: Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Teologul sau Sfântul Ioan Gură de Aur. La câțiva ani de la declanșarea neînțelegerilor, Sfântului Ioan Mauropous, episcopul Evhaitelor, i-au apărut într-o vedenie, cei trei sfinți împreună. În urma acestei vedenii, Sfântul Ioan a ales ziua de 30 ianuarie pentru prăznuirea comună a celor Trei Ierarhi, stingându-se astfel și disputele din capitală, lumea unindu-se în sărbătorirea împreună a Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, a Sfântului Grigorie Teologul și a Sfântului Ioan Gură de Aur. (sursa: aici)

Citește mai multe despre această sărbătoare în articolul Sfinții Trei Ierarhi.

Dacă ți-a fost util acest articol sau vrei să adaugi o completare, lasă-ne comentariul tău mai jos.