Draga mama,
Iarta-ma ca nu am stiut, nu mi-am dat seama cand te-ai dus,... iarta-ma daca am gresit, si eu, la randul meu, te iert pentru greselile si pacatele tale. Stiu ca nu m-ai iubit, Bogdan a fost copilul tau pe care l-ai ales sa ii oferi dragostea ta neconditionata.
S-au facut multe greseli in viata, de ambele parti, si te-am urat pentru asta. Tot ce am vrut a fost sa ma iubesti! Macar putin. Nu ai facut-o din pacate. Sufletul tau era mult prea plin de ura la adresa mea. Poate de asta nici nu am putut sa iti spun "mama"!
Dar, in timp, m-am detasat, si am invatat sa iti iert greselile.
Stiu ca acum e mult prea tarziu sa mai reparam ceva, nu mai putem sa dam timpul inapoi!
Sper sa fii ajuns intr-un loc cu liniste, alaturi de tata, de mata-rare si sa iti gasesti linistea si pacea alaturi de ei si sa veghezi de acolo, alaturi de ei asupra noastra, a celor ramasi pe pamant!
Odihneste-te in pace si Dumnezeu sa iti ierte pacatele!
Oana
