Legătura celor morți cu cei vii nu încetează niciodată, ea se menține constantă prin rugăciunea pe care Biserica o face pentru sufletele răposaților. Cât suntem în viață ne putem ocupa singuri de sufletele noastre, ne rugăm, postim, priveghem, însă odată ce murim, nu mai putem face nimic. De aceea, atunci când cei dragi nouă ne părăsesc, ei lasă în urma lor o rugăciune (Slava de la Slujba Înmomrmântării): “…vă rog pe toţi şi cu stăruinţă cer vouă să vă rugaţi neîncetat lui Hristos - Dumnezeu pentru mine, ca să nu fiu rânduit, după păcatele mele, la locul de pedeapsă, ci să mă aşeze unde este lumina vieţii”. Astfel, prin rugăciune și milostenie arătăm celor răposați că ne pasă și că ne gândim permanent la sufletele lor. 

parastas de 1 an

Slujba care se face pentru cei răposaţi se numeşte parastas (din grecește, parastasis = a sta în rând cu cineva, a sta alături de cineva, a mijloci pentru cineva) şi înseamnă rugăciune de mijlocire la Dumnezeu pentru sufletele celor care nu mai sunt printre noi.

Este important să știm cum și când se face un parastas. Ca orice rit bisericesc, parastasul se face după o rânduială anume. Mai ales la împlinirea unor date fixe, așa-numite soroace. Parastasul de 1 an are o deosebită importanță în tradiția ortodoxă deoarece se comemorează împlinirea unui an de la trecerea sufletului la cele sfinte. 

 

Ce trebuie pregătit pentru parastasul de 1 an? 

Pentru a nu greși în privința pregătirilor pentru parastasul de 1 an, cel mai indicat este să se ia legătura în prealabil cu preotul. Astfel, se vor stabili data, ora și ce anume trebuie adus pentru această pomenire. În eventualitatea în care ziua comemorării celui răposat pică într-o zi în care nu se fac parastase, este important ca pomenirea să aibă loc înaintea datei respective, și nu mai târziu. Totodată, dacă ziua respectivă cade într-o zi de post, pentru ca acesta să fie primit trebuie neapărat ca bucatele să fie de post.

Întotdeauna slujba de pomenire a morţilor este precedată de Sfânta Liturghie care se săvârşeşte în Biserică. Pentru slujba parastasului orice creştin aduce o colivă, colac sau prescură, vin, lumânări, tămâie şi cărbuni. După slujba de la Biserică, se face slujbă la mormânt, și, ulterior se face un praznic. Totodată, dacă nu s-a întâmplat la parastasul de 40 de zile, la pomenirea de un an se "ridică" crucea de la mormânt, înlocuind-o pe cea de lemn. Aceasta se sfințește la cimitir de către preot, printr-o slujbă specială. Pentru aceasta se vor pregăti la mormânt un vas cu apă curată, busuioc, lumânări, tămâie, o colivă și puțin vin. 

 

Coliva

Făcută din grâu fiert și îndulcită cu miere sau cu zahăr, coliva reprezintă însuși trupul celui decedat, deoarece hrana principală a trupului omenesc este grâul (din care se face pâinea). 

Colacul sau prescurile

Colacii simbolizează trecerea omului prin această viață. Forma lor geometrică reprezintă continuitatea și legătura de iubire dintre noi și cei care au decedat.

Vinul

Vinul este simbolul învierii și al vieții veșnice. Este balsamul cu care a fost uns Hristos după moarte și se toarnă cruciș atât peste colivă cât și peste morminte.

Lumânarea

Lumina lumânărilor și a candelelor reprezintă un simbol al lui Hristos, simbol al bucuriei, dragostei, luminii, adevărului și vieții. Totodată, lumânarea este considerată și o jertfă adusă lui Dumnezeu, menită să menită să faciliteze legătura duhovnicească cu persoanele sfinte la care ne rugăm, dar şi cu cele pentru care ne rugăm (vii şi adormiţi).

Tămâia

Tămâia, prin fumul și mireasma ei, subliniază frumusețea actelor de cult, crează atmosfera de sfințenie și, astfel, ea se integrează în actul de slujire a lui Dumnezeu ca un dar, ca o prețioasă ofrandă și simbol al rugăciunii și al faptei bune.

Cărbunele

Cărbunele este folosit pentru aprinderea și arderea tămâiei. El este aprins în cădelnite sau cățuie. Cărbunele reprezintă divinitatea Mântuitorului, în timp ce fumul de tămâie simbolizează mireasma Duhului Sfânt.

 

Ce se dă de pomană?

După posibilitățile fiecăruia, se pot împărți vase cu mâncare, batiste și prosoape. Rânduielile bisericești nu prevăd numere în privința vaselor cu mâncare, se împarte cât se poate și cât se crede de cuviință, numărul neavând nicio importanță. Se folosesc, în general, numere de simbolism trinitar: 3, 6, 9, 12 sau 24.

Totodată, se mai obișnuiește să se dea de pomană un set complet nou de haine și încălțăminte pentru o persoană ce vor fi binecuvântate mai întâi de preot. De asemenea, la parastasul de 40 de zile și la cel de un an se pot da de pomană și obiecte de uz casnic. 

Important este ca această pomană pe care o facem, această milostenie, să fie făcută cu sufletul și să se acorde celui care are nevoie. Ce pomană poate fi mai potrivită decât a dărui haine și alimente indispensabile unor persoane care chiar au nevoie? De exemplu, să mergi la un azil de bătrâni sau să oferi de mâncare la un orfelinat. «Noi îi poftim pe săraci şi nevoiaşi la ospăţ, pentru ca astfel serbarea noastră să devină pomenire pentru odihna sufletului celui adormit, iar pentru noi, mireasmă bine plăcută lui Dumnezeu». (Așezămintele Sfinților Apostoli)

 

Cine se poate ocupa de organizarea parastasului?

Parastasul poate fi organizat de către familie împreună cu sprijinul preotului, însă, majoritatea celor aflați în acest moment preferă să apeleze la o firmă de pompe funebre care se ocupă de organizarea de parastase și știe exact ce trebuie făcut. Firmele de acest gen oferă clienților pachete de catering și meniuri parastas, contribuind cu tot ceea ce este necesar atât la biserică, cimitir cât și la praznicul de după slujbă. Tot ce trebuie tu să faci este să comunici numărul de participanți, locația unde se va desfășura praznicul și să alegi meniul. Firma de pompe funebre te scapă astfel de stresul organizării parastasului și te ajută cu tot ceea ce ai nevoie: de la cumpărături alimente și băuturi, la prepararea felurilor de mâncare și la servirea acestora dacă e nevoie.  

Este esențial ca cei vii să se roage pentru cei morți. Biserica ne învață că viața omului nu se sfârșește o dată cu moartea trupului. De aceea, noi creștinii nu ne uităm morții și ne preocupăm de ei prin rugăciune și pomenirea numelui lor. Cea mai potrivită milostenie este cea făcută celor lipsiți, infirmilor, bolnavilor, bătrânilor neajutorați, celor care nu pot munci, familiilor nevoiașe cu mulți copii, celor abandonați în casele sau leagănele de copii.

Comentarii
Articole recomandate
Parastasul de 40 zile în religia ortodoxă

afla semnificația parastasului de 40 zile, ce se dă de pomană, când se face și ce se pregătește pentru biserică și cimitir

Calendarul Ortodox OCTOMBRIE 2024 - Principalele sărbători creștine din luna octombrie

află care sunt principalele sărbatori religioase ale lunii octombrie și ce datini și obiceiuri au loc în această perioadă

Moșii de Vară 2024. Sâmbăta Morților

află pe ce dată se sunt Moșii de Vară în 2024, ce se dă de pomană, tradiții și obiceiuri, spune o rugăciune de Sâmbăta Morților