Adaugă un comentariu

La români, în ritualul Bisericii Ortodoxe, coliva simbolizează învierea trupului și reprezintă expresia materială a credinței în nemurire și înviere. Boabele de grâu din care este făcută coliva exprimă Biserica lui Hristos și membrii acesteia, vii și adormiți, ce se regăsesc în rugăciune. 

semnificatii traditii retete coliva

La binecuvântarea colivei de către preot, şi anume, când se cântă “Veşnica pomenire”, rudele şi prietenii mortului ridică tava (farfuria) cu colivă, legănând-o pe mâini, în semn de comuniune sau legătură cu răposatul. 

A La Catering Bucureşti, Ilfov

Lăsați în seama noastră asigurarea pachetelor și meniurilor pentru pomană, variante gata pregătite de pachete de parastas, în variante de dulce sau de post

Ce este coliva? Origine și semnificații

Unul dintre darurile necesare la slujba de înmormântare este coliva, făcută din grâu fiert, îndulcit cu miere sau zahăr, ce închipuie însuşi trupul mortului, deoarece hrana principală a trupului omenesc e grâul. 

Istoricul acestei ofrande vine încă din secolul al IV-lea, din timpul când a trăit Sfântul Teodor Tiron, în timpul împăraților Maximian și Maximin. La împlinirea a 50 de ani de la moartea Sfântului Teodor, împăratul Iulian Apostatul (361 - 363) a vrut să îi batjocorească pe creștini și a poruncit ca toate proviziile din piețele de alimente să fie stropite cu sângele jertfit idolilor în prima săptămână a Postului Mare. Însă, Arhiepiscopul Eudoxie al Constantinopolului a avut un vis cu Sf. Teodor Tiron în care acesta îi împărtăși gândurile împăratului Iulian și îi porunci să îi avertizeze pe creștini să nu cumpere nimic din piață, ci să mănânce grâu fiert cu miere (colivă). 

Datorită acestei minuni, Biserica Ortodoxă îl sărbătorește anual pe Sf. Mare Mucenic Teodor Tiron în prima sâmbătă a Postului Mare. 

Precum bobul de grâu care, pentru a încolți şi a aduce roade, trebuie să se îngroape mai întâi în pământ şi apoi să putrezească, tot aşa şi trupul omenesc mai întâi se îngroapă şi putrezeşte, pentru ca să învieze apoi întru nestricăciune (Ioan 12, 24; I Cor. 15, 36 ş.u.).

Mântuitorul Hristos a fost cel care s-a folosit de exemplul bobului de grâu pentru a prevesti Învierea Lui din morți. „Iar Iisus le-a răspuns, zicând: A venit ceasul ca să fie preaslăvit Fiul Omului. Adevărat, adevărat zic vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă. Cel ce își iubește sufletul îl va pierde; iar cel ce își urăște sufletul în lumea aceasta îl va păstra pentru viața veșnică.” (Ioan 12, 23-25)

 

De ce facem colivă?

Coliva este o ofrandă facuta din grâu fiert, îndulcit cu miere sau cu zahăr, și amestecat cu nucă și diferite mirodenii. Ea simbolizează nemurirea sufletelor noastre, dupa ce au încetat din viață. Grăunțele de grâu îndulcite cu zahăr sau cu miere înseamnă credință și speranța că sufletul celui ce a murit va avea o viață dulce și plăcută, dincolo de mormânt. 

Zahărul și mierea folosite în colivă simbolizează faptul că pentru toți creștinii ortodocși și credincioși va sosi un timp de dulceață și fericire. 

Astfel, coliva este expresia credinței celor vii în nemurirea celor adormiți, în reînvierea lor și viața lor de fericire veșnică.

 

Când facem colivă?

În cadrul slujbelor de pomenire a celor adormiți, un element aproape nelipsit îl reprezintă coliva. Rânduiala tipiconală a statornicit pomenirea „celor din veac adormiți” prin aducerea de colivă la biserică în zilele special rânduite și însemnate în calendar: cele două pomeniri generale, cunoscute sub numele tradițional de Moșii de Iarnă și Moșii de Vară, în sâmbetele Postului Mare, la Înălțarea Domnului și la Schimbarea la Față a Mântuitorului. 

În afară de aceste zile statornicite de rânduielile tipiconale, credincioșii mai fac colivă la soroacele sau zile de pomenire ale celor dragi, trecuți la Domnul: la trei zile, moment ce coincide cu slujba de înmormântare, la nouă și la patruzeci de zile, la jumătate de an și, apoi, din an în an, până la șapte ani. În plus, rânduiala nu oprește să se facă colivă și în alte zile decât cele menționate. (vezi sursa doxologia.ro)

Arena Catering Brăila

Arena Catering îți livrează preparatele pentru parastas acasă și, la cerere, colivă, colaci și pachete, serviciile noastre se aplică pentru toate evenimentele de după un deces

Exemple de rețete tradiționale de colivă

Așa cum am precizat la începutul acestui articol, coliva tradițională a pornit de la a fi un aliment și a devenit un element esențial al ritualului de înmormântare și pomenire a morților. Deși atunci când mănânci colivă ești cuprins de gânduri triste, gustul acesteia este unul dulce și delicios, fiind probabil cel mai așteptat aliment primit la o pomenire.

Sunt mulți care se află în situația de a face o colivă și nu știu exact cum se face sau nu știu ce cantitate de colivă trebuie făcută în funcție de numărul de pahare pe care doresc să le ofere pomană, de colivele preoților etc. Bineînțeles, există varianta cea mai la îndemână de a apela la o firmă de servicii funerare care se ocupă și de pachetele de pomenire sau la o firmă de catering specializată; însă, acum ne adresăm celor care vor să pregătească ei înșiși coliva și au nevoie de o îndrumare corectă.

Iată 3 dintre cele mai cunoscute rețete de colivă tradițională:

Jamila Cuisine

reteta coliva jamila cuisine
sursă foto: jamilacuisine.ro

Ingrediente:

  • 500 g arpacas
  • 200 g zahăr pudră
  • 400 g nucă mărunțită
  • câteva bomboane colorate
  • 130 g biscuiți măcinați
  • coaja de la o lămâie
  • 1 lingură esență de vanilie
  • 1 lingură esență de lămâie
  • 1 lingură esență de rom
  • puțină sare

 

Mod de preparare:

Pentru a putea pregăti o super colivă tradițională trebuie să știm câtă apă trebuie adăugată la fiert. Coliva trebuie să fiarbă până când boabele de arpacaș sunt moi și “au înflorit”. În plus apa trebuie să fie complet absorbită, iar boabele să fie legate ca la un pilaf. Pentru a ieși perfect, folosiți de 4 ori mai mult lichid decât arpacaș, adică pentru 1 kg de arpacaș, aveți nevoie de 4 litri de apă. Dupa ce ați fiert arpacașul, lăsați-l să se răcească complet înainte de a pune zahărul și nuca. Dacă puneți zahărul cât acesta este fierbinte, zahărul se topește și vă lasă lichid. Nuca pusă în arpacașul cald se închide la culoare și arată neplăcut, iar mie nu-mi place ca nuca să se înnegrească.

Pentru a aromatiza coliva tradițională, am folosit esențe de vanilie, de rom și de lămâie. Am pus în plus și coajă de lămâie. Această rețetă este cea a mamei mele, așa că pun aromele pe care ea le folosește. Mai puteți pune și scorțișoară în colivă, însă mie nu-mi place în această combinație, așa că o omit. Înainte de a monta coliva, gustați-o. Adăugați în plus aromele care vă plac, dacă considerați că mai e nevoie de ceva. La fel, mai puteți pune zahăr. Dacă coliva e moale, nu uitați că o puteți repara adăugând în ea biscuiți măcinați. O puteți orna după cum doriți, cu biscuiți măcinați, cu pesmet, cu nucă de cocos sau cu nucă măcinată. Nu uitați nici de bomboanele colorate.

sursa: https://jamilacuisine.ro/coliva-traditionala-romaneasca-din-arpacas-reteta-video 

 

Laura Laurențiu

reteta coliva laura laurentiu
sursă foto: lauralaurentiu.ro

Ingrediente:

  • 300 de grame de arpacaș din grâu
  • 1 litru de apă rece
  • ½ de linguriță de sare
  • 200 de grame de zahăr (se poate înlocui cu miere sau îndulcitor după gust)
  • 3 linguri de extract de vanilie
  • 150 de grame de nucă măcinată
  • 100 de grame de nucă tăiată la cuțit
  • 50 de grame de stafide înmuiate în 60 ml. de rom (opțional)
  • coaja de la 1 lămâie mare
  • pentru decor: 130 de grame de nucă fin măcinată, bomboane mărunte, puțină cacao, miez de nucă

 

Mod de preparare:

Tradiția spune că grâul trebuie spălat în nouă ape reci. Eu am folosit arpacaș din grâu, pe care nu am numărat în câte ape l-am spălat, dar am continuat până ce apa a rămas limpede. Arpacașul din grâu nu este nimic altceva decât grâu decorticat. Acesta fierbe mult mai rapid decât grâul, care trebuie ținut, în mod normal, la înmuiat, în apă rece, peste noapte.

După ce l-am spălat bine, am pus arpacașul într-o cratiță cu fundul mai gros, l-am acoperit cu 1 litru de apă și l-am pus pe foc mediu.

După ce a început să fiarbă, am adăugat sarea și am îndepărat de 2 ori spuma formată la suprafață.

Am redus focul la minimum și am acoperit cratița cu capacul. Din când în când, o dată la 10 minute, am amestecat, ca nu cumva să se prindă de fund.

Am continuat fierberea până când lichidul a fost absorbit. Asta a durat cam 40-45 de minute. Dacă tragem cu lingura, putem vedea fundul cratiței timp de câteva secunde, semn că nu mai este mult lichid în cratiță.

Am adăugat zahărul, care s-a topit rapid. Compoziția a devenit din nou mai fluidă, așa cum se poate observa în imaginea de mai jos. Am fiert în continuare arpacașul cu zahărul, timp de 3 minute, timp în care am amestecat continuu. După acest timp, am oprit focul. 

Am acoperit cratița cu capacul și am lăsat arpacașul să se răcească bine. Eu l-am lăsat peste noapte, dar are nevoie măcar de 3 ore, într-un loc răcoros. În acest timp vor înflori și boabele care nu au făcut-o în timpul fierberii și vor absorbi ultima picătură de lichid.

Dacă am prepara coliva din grâu nedecorticat, acesta ar trebui dat prin mașina de tocat, după ce se răcește bine. Nu e nevoie să facem asta cu arpacașul din grâu, care fierbe perfect, boabele sunt înflorite bine și foarte moi. Se pune arpacașul fiert într-un castron mare. Veți vedea, va fi foarte consistent. Se spală bine lămâia cu apă caldă, se șterge și rade direct în castron, vom avea nevoie doar de partea galbenă de la suprafață. Se adaugă nuca măcinată și nuca tăiată la cuțit, neapărat să o puneți așa, pentru că va crea o textură plăcută. Adăugăm și vanilia și stafidele înmuiate cu tot cu romul în care s-au scăldat (opțional).

Se amestecă totul bine. Compoziția rezultată e consistentă și își ține foarte bine forma.
În acest moment, compoziția de colivă e gata, se poate monta în pahare sau tăvițe sau se poate modela, așa cum am procedat eu. Din cantitățile de mai sus, am obținut 1 kilogram și 800 de grame de colivă.

Eu am modelat coliva într-o formă de tort cu diametrul de 22 cm, din cele cu pereții detașabili. Mai întâi am căptușit forma cu folie alimentară, apoi am presat coliva în interiorul acesteia. Am răsturnat apoi coliva pe un platou pe care am așezat, mai întâi, bucăți de hârtie de copt. Astfel, va fi ușor să mențin platoul curat, după ce voi presăra coliva cu nucă. Am îndepărtat cu grijă forma detașabilă și folia alimentară. Am mai netezit coliva cu o spatulă, reparând micile imperfecțiuni.

Am barotat peste tot coliva cu nucă fin măcinată. Am insistat și pe margini, dar și pe deasupra, până ce a fost îmbrăcată toată într-un strat uniform.

Pentru cruce, am desenat-o pe o hârtie, apoi mi-am decupat un șablon. Am așezat șablonul deasupra colivei, având grijă să fie chiar la mijloc. Am presărat puțină cacao (cam o linguriță) prin sită și am ridicat șablonul cu grijă. De jur împrejur, am presărat bomboane mărunte iar baza am finisat-o cu jumătăți de miez de nucă.

sursa: https://www.lauralaurentiu.ro/retete-culinare/deserturi-dulciuri-de-casa/coliva-reteta-traditionala-din-grau-cu-multa-nuca.html 

 

Savori Urbane

reteta coliva savori urbane
sursă foto: savoriurbane.com

Ingrediente:

  • 1 kg arpacas (sau grâu)
  • 3 l apă rece
  • 1 linguriță rasă de sare
  • 600 g zahăr tos, cristal sau miere de albine
  • coaja rasă de la 2 lămâi
  • 3 plicuri zahăr vanilat
  • 3 fiole de esență de rom
  • 600 g - 800 g nucă măcinată mărunt și mai mare
  • 300 g stafide (opțional) - eu nu am pus
  • Decor la alegere: nucă rasă, fulgi de cocos, jumătăți de nucă, drajeuri, bomboane (să nu fie colorate țipător), cacao pudră

 

Mod de preparare:

Am ales o oală mare, încăpătoare. A mea a avut 9 L pentru că am făcut porție dublă. Voi aveți nevoie de una de vreo 5 L. Am pus arpacașul în ea și l-am spălat în multe ape reci până ce ultima a rămas limpede. Tradiția spune că grâul pentru colivă se spală în 9 ape.

L-am scurs bine. Apoi am măsurat apa rece (de 3 x cât grâul) și am turnat-o deasupra lui. Am pus și sarea și am așezat oala pe foc.

La început am lăsat oala cu grâu pe foc mediu spre mare, fără capac. Nu e încă niciun pericol ca grâul să se prindă. Durează ceva până ce totul ajunge în regim de fierbere, în funcție de cantitatea de arpacaș pe care o folosim. La mine a durat 45-50 de minute însă dacă faceți o singură porție va dura mai puțin (poate 20-30 de minute). 

Am amestecat ocazional în oală ca să nu se prindă ceva. Am cules spuma care se formează la suprafață.

Din momentul în care am văzut că grâul începe să fiarbă am setat cronometrul la 20 de minute și am redus focul spre minimum. Arpacașul fierbe foarte repede, ca orezul. Din acest moment m-am uitat mai des la oală și am amestecat în ea din 5 în 5 minute. Totul era OK! Veți vedea cum boabele încep să se umfle și să absoarbă apa din jur. NU adăugați apă în timpul fierberii! Dacă totuși credeți că este nevoie puteți completa cu puțină apă clocotită, încălzită separat.

Am „săpat” în adâncime ca să scot câteva boabe de arpacaș în scopul testării: erau moi, explodate (înflorite), deci erau fierte. Dacă e cazul mai fierbeți coliva alte 5-10 minute. Am stins focul de sub oală și am tras-o deoparte. Imediat am acoperit-o cu un capac potrivit și am lăsat-o la „nădușit”. Ea va sta nemișcată până a doua zi (8-10 ore cel puțin). Grâul se răcorește lent și absoarbe tot lichidul din jur.

Cred că ați observat că NU am pus zahăr la fiert. Da, așa am învățat eu în familia mea că se face coliva. Unele rețete indică adăugarea zahărului în timpul fierberii însă treaba asta vă va încurca foarte mult: acesta se lichefiază brusc și trebuie apoi scăzut și fiert în neștire. În plus, șansele de ardere (prindere de oală) cresc de 100 de ori!

A doua zi am ridicat capacul de pe oală – grâul era călduț încă. Deasupra grâul se usucă un pic iar acel strat se îndepărtează. Mi-am pregătit un castron mare (lighean de bucătărie) și am scos fiertura din oală. Perfectă! Cleioasă și închegată, vârtoasă de abia bagi mâna în ea. Am cântărit-o: 3,8 kg (din 1 kg de arpacaș).  Eu am avut 2 asemenea castroane.

Observație: așa cum am zis în introducere, dacă folosim grâu în loc de arpacaș va trebui să măcinam (să trecem prin masina de tocat carne) cam un sfert din el.

Mi-am pregătit nuca, zahărul, lămâile și aromele: vanilia și romul. Nuca am măcinat-o cu 2 granulații: fină și mai mare. Eu nu pun biscuiți rași sau alte surogate în colivă. Nucă puteți pune 600 – 800 g, unii pun chiar 1 kg de nucă la 1 kg de arpacaș – după gust și buget. Am spălat bine lămâile cu apă fierbinte și le-am ras coaja.

Puteti folosi și răzătura de lămâie la borcan, păstrată în frigider.

Peste arpacașul fiert am pus mai întâi zahărul și aromele. Am frământat-o bine de tot cu mâinile (cineva ar fi bine să vă țină de lighean) până ce totul a fost bine omogenizat. Pe măsură ce o frământăm simțim cum coliva devine mai moale și mai cremoasă. Nu vă fie frică! Zahărul tos (cristal) se va dizolva singur și nu va crănțăni în dinți.

Cu miere se lucrează mai greu pentru că este foarte lipicioasa. O singură dată am făcut coliva cu miere și vă spun că nu e ușor de lucrat cu ea. Parcă și coliva iese cumva mai lichidă.

În final am pus și nuca măcinată și am frământat din nou totul până la omogenizare. Puteți pune acum și stafide, dacă doriți. La noi în casa nu se pun.

A iesit perfect! Legată, cremoasă, dulce și aromată. Oricând îi puteți corecta gustul și aromele adăugând mai mult zahăr sau coajă de lămâie, esență de rom etc. Nimic nu e fix.

Din acest moment putem acoperi coliva cu folie de plastic și o putem da la rece (la frigider) până în momentul în care o montăm pe platou sau umplem paharele.

sursa: https://savoriurbane.com/coliva-reteta-din-grau-sau-arpacas-pentru-pomana-parastas 

Sunt mulți cei care oferă rețete, sfaturi, sugestii pentru modul în care se prepară o colivă. Noi am ales 3 surse cunoscute, însă tu o alegi pe cea pe care o consideri cea mai potrivită. 

Mivas Servicii Funerare București

Pentru că durerea pierderii unei persoane dragi este atât de mare noi venim în ajutorul dvs cu pachete ce includ tot ceea ce ține de o înmormântare

Obiceiuri legate de colivă 

Biserica Ortodoxă ne învață că grâul din care este făcută coliva semnifică binele și răul, viața și moartea. Crucea de pe colivă este dovada faptului că cel adormit a fost creștin, iar zahărul, mierea și celelalte dulciuri semnifică frumusețea și bucuria Raiului! 

Coliva a devenit și obiectul mai multor credințe populare.  În Bucovina și Transilvania se credea că atâtea păcate i se iartă mortului câte fire de grâu mănânci din colivă, rugându-te pentru el. De aceea credincioșii se închină și bat mătănii. Cine nu face așa, rămâne el însuși cu păcatele mâncate!

În alte regiuni, coliva reprezintă fața lui Hristos, de aceea toți trebuie să guste din ea. Coliva este un semn al jertfei ce se aduce în fața lui Dumnezeu pentru iertarea pacatelor celui adormit și o mâncare pe care cel mort o va putea mânca și pe lumea cealaltă, spun bătrânii.

În Ardeal se aduce la înmormântări şi parastase numai un colac, fără colivă. În principal, datorită influențelor bisericii romano catolice sau a altor culte sunt locuri aici unde nu se face colivă. În locul ei se aduce un „pom“ (de obicei un brăduţ) împodobit cu zaharicale şi lumânărele, care se poartă înaintea mortului când se îndreaptă spre cimitir, pomul se înfige în mormânt (când se aduce la parastase se dă de pomană). Uneori în loc de pom se ia o simplă ramură care se înfige în colac şi se ridică în timpul cântării (aşa cum se ridică coliva la “Veşnica pomenire…”). Obiceiul de a aduce în loc de colivă un colac şi pom se întâlneşte şi în Moldova, dar aici pomul se aduce numai la 40 de zile de la moarte şi se binecuvântează împreună cu lucrurile care se dau de pomană.

În rânduielile bisericești nu există reguli referitoare la cine trebuie să facă coliva, așa că fiecare face exact așa cum poate și cum își dorește.

Legănarea colivei cu mâinile este, pe de-o parte, expresia legăturii sufletești vii și reale cu cei adormiți, iar pe de altă parte, încă un semn al învierii, asemănător celui din Sfânta Liturghie când preoții leagănă sfântul aer deasupra Darurilor la citirea Crezului până la momentul când se zic cuvintele “Și a înviat a treia zi, după Scripturi”, închipuind cutremurul care a avut loc cu ocazia morții și învierii lui Iisus Hristos (Matei 27, 51).

Coliva este, așadar, elementul principal absolut necesar pentru pomenirea morților. La toate soroacele de pomenirea morților, creștinul se îngrijește să facă o colivă pe care s-o aducă la biserică împreună cu o sticlă cu vin, pentru a fi sfințite. Coliva simbolizează Biserica, adică toți creștinii, uniți de aceeași credință în Dumnezeu. În timp ce în biserică se cântă „Veșnica pomenire” credincioșii țin coliva împreună cu preotul și o leagănă de sus în jos. Cei care nu pot atinge platoul colivei, ating cu mâna pe cei din fața lor. Cei din rândurile din spate fac același lucru și practic toți se unesc atingând coliva.

Comentarii