De ce postim? Rolul postului pentru creștini

Una dintre poruncile bisericești ne îndeamnă să ținem toate posturile de peste an. De ce recomandă Biserica acest lucru? Ce este postul și care este rolul său? Cum se comportă un om care postește? Ceea ce este important să înțelegem încă de la început este că Dumnezeu nu ne obligă să postim și că postul nu înseamnă doar să te abții de la anumite mâncăruri. Acesta reprezintă un exercițiu al voinței, o dovadă de iubire față de Dumnezeu și o modalitate de a îi cere acestuia prin căință și rugăciune iertarea păcatelor și vindecarea sufletului.

Ce este postul?

Postul este înțeles în general ca o practică de abținere de la anumite mâncăruri, în anumite zile ale săptămânii (miercurea și vinerea) sau pe perioade mai lungi stabilite de Biserică. Această abținere de la mâncăruri și băuturi trebuie însă însoțită și de reținerea de la gânduri, pofte, patimi și fapte rele, ceea ce înseamnă că postul trupesc trebuie să fie însoțit de post sufletesc. 

Scurt istoric

Postul este de origine și instituire divină, și a fost practicat încă din vremuri străvechi, întâlnindu-l aproape în toate religiile și la toate popoarele. A fost practicat de evrei în Vechiul Testament, fiind cerut și de Legea lui Moise. După exemplul Vechiului Testament, înainte de a-și începe activitatea, Mântuitorul Hristos s-a retras în pustie, unde a postit 40 de zile și 40 de nopți (Matei IV, 2; Luca IV, 2). (sursa: aici)

Dintre Sfinții Părinți care au subliniat în mod deosebit importanța postului sunt amintiți: Irineu, Ieronim, Augustin, Epifaniu, Petru al Alexandriei, Vasile cel Mare, Atanasie cel Mare, Grigorie Teologul, Grigorie de Nisa, Timotei și Teofil ai Alexandriei, Ioan Gură de Aur, Nichifor Mărturisitorul, Maxim Mărturisitorul, Ioan Damaschin și alții. Aceștia accentuează că postul trupesc fără cel sufletesc este lipsit de orice valoare morală.

Primele prescripţii cu privire la post se găsesc în Didahia (învăţătura) celor 12 apostoli (cap. VIII), care fixează zilele de miercuri şi de vineri ca zile de post pentru creştini, în locul postului iudaic de luni şi joi. Mai târziu, Canoanele Apostolice (66 şi 69), Didascalia (cap. XXI) şi Constituţiile Apostolice prescriu postul înainte de hirotonie, practicat încă din epoca apostolică (vezi Fapte 13, 2-3), înainte de botez şi de împărtăşire, înainte de Paşti, postul pentru penitenţi, precum şi posturile de miercuri şi vineri şi cele din preajma sărbătorilor mari. La început, întrucât Sfânta Euharistie se săvârşea seara, creştinii posteau ziua întreagă, abţinându-se cu totul de la mâncare şi băutură (adică ajunau). Din scrierile lui Tertulian, ca și din alte documente posterioare, rezultă că postul nu era totdeauna sau peste tot la fel de aspru şi de lung.

Postul era interzis în zilele de bucurie, ca duminica, şi de sărbători mari, ca Naşterea Domnului, Bobotează (Arătarea Domnului), Învierea şi Pogorârea Sfântului Duh. Creştinii nu posteau, de asemenea, joia, care la evrei era zi de post, iar la păgâni era închinată zeului Jupiter. (sursa: aici)

Care este rolul și folosul postului?

Creştinismul a dat postului o însemnătate mare în viaţa religioasă şi mai ales în viaţa monahală, făcând din el un act de virtute şi de cult, un mijloc de progres în viaţa spirituală, de luptă împotriva patimilor şi a poftelor şi totodată un semn de respect şi de omagiu adus lui Dumnezeu.

Motivul principal al postului ar trebui să fie dorința de a ne apropia de Dumnezeu, de a-i arăta dragostea, ascultarea și supunerea noastră. Nu ținem post din motive egoiste sau pentru a obține ceva ce vrem să ne acorde Dumnezeu în schimb. 

“Când postiți, să nu vă luați o înfățișare posomorâtă, ca fățarnicii, care își sluțesc fețele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun că și-au luat răsplata. (Matei 6:16)”

Tipuri de post

În funcție de gradul de severitate sau de asprime, se deosebesc mai multe feluri de post:

1. Ajunare sau post total - constă în abținerea de la orice mâncare și băutură

2. Post aspru (xirofagie) - reprezintă mâncarea uscată: pâine, semințe, fructe uscate și apă, o singură dată pe zi, după ora 15

3. Post comun sau obișnuit - se consumă mâncăruri pregătite din alimente vegetale cu untdelemn, mâncându-se de mai multe ori pe zi și gustându-se și puțin vin (după unii vinul nu este îngăduit)

4. Dezlegare de post sau post ușor - se mănâncă pește și se bea vin

Cum trebuie să postim?

Așa cum am descris mai sus, postul se referă atât la abținerea de la anumite mâncăruri cât și la adoptarea unui comportament corespunzător unui bun creștin. Dacă ar fi să enumerăm câteva reguli sau sugestii pentru modul în care se ține un post cu adevărat, acestea ar fi următoarele:

1. În post, mâncăm mai puțin și mai atent, dar ne rugăm mai des, citim din Sfânta Scriptură și ne spovedim mai des.

2. Să avem grijă la vorbele rostite și cuvintele folosite! 

3. Să continuăm să muncim și să ne organizăm timpul. 

4. Atenție la ce privim și ce citim! 

5. Să fim atenți și la lucrurile mărunte, la menținerea unei atitudini pozitive și generoase.

6. Să fim empatici cu cei din jurul nostru, să îi înțelegem, încurajăm și să iertăm.

7. Să fim recunoscători pentru ceea ce avem și să nu ne plângem.

8. Să zâmbim și să ne bucurăm de familie și prieteni zi de zi. 

9. Rugăciunea în perioada postului este foarte importantă.

10. Să ne ajutăm între noi. Generozitatea e foarte importantă.

“Sufletul nostru este cel care trebuie să fie împodobit! În primul rând să fie curat; iar curăţirea sufletului se face numai prin Spovedanie. Împodobirea sufletului se face cu post, cu rugăciune, cu fapte bune, cu citiri din cărţile sfinte, cu modificarea comportamentului nostru care, simţim fiecare, lasă de dorit”. (Preot Nicolae Tănase - Valea Plopului, sursa: aici)

Sf. Ioan Gură de Aur, despre post:

“Postiţi? Arătaţi-mi-o prin fapte. Cum? De vedeţi un sărac, aveţi milă de el; un duşman, împăcaţi-vă cu el; un prieten înconjurat de nume bun, nu-l invidiaţi; o femeie frumoasă, întoarceţi capul. Nu numai gura şi stomacul vostru să postească, ci şi ochiul, şi urechile, şi picioarele, şi mâinile voastre, şi toate mădularele trupului vostru. Mâinile voastre să postească rămânând curate şi de la hrăpire şi de la lăcomie. Picioarele, nealergând la privelişti urâte şi în calea păcătoşilor. Ochii, neprivind cu ispitire frumuseţile străine… Gura trebuie să postească de sudalme şi de alte vorbiri ruşinoase”.

Sf. Vasile cel Mare, despre post: 

“Dacă toată lumea ar posti n-ar mai fi războaie, nedreptăţi şi desfrânări. Fă stomacul mic, limba tăcută, păstrează mintea limpede lepădând alcoolul, şi inima curată, blândă şi smerită! Iată postul!”

Rugăciunea este respiraţia sufletului, iar postul este apa care stinge văpaia patimilor.

Respectarea posturilor este o datorie a fiecărui creștin. Postul întreg, adevărat și desăvârșit nu este doar trupesc, ci și sufletesc. Așa ne îndeamnă Biserica prin cântările ei din slujbele Postului Mare: “Să postim, post primit, bineplăcut Domnului; postul cel adevărat este înstrăinarea de răutăți, înfrânarea limbii, lepădarea mâniei, depărtarea de pofte, de clevetire, de minciună și de jurământul mincinos. Lipsirea acestora este postul cel adevărat și bineprimit”.

Te-ar putea interesa și Postul Paștelui - Postul Mare sau Sfânta Spovedanie.