Calendar Ortodox Aprilie 2024

Luna aprilie este a patra lună a anului în calendarul gregorian și una dintre cele patru luni gregoriene cu o durată de 30 de zile. Conform tradiției populare românești, luna aprilie se mai numește și „Prier”. Această denumire populară provine de la verbul “a prii” și înseamnă timp prielnic pentru semănături, ori lucrări în gospodărie. În această lună se continuă semănatul de primăvară, început în martie. Se mai spune, despre luna aprilie, că este o lună capricioasă în care vremea va fi ori geroasă, ori călduroasă. Când vremea este înșelătoare, cu timp friguros și secetos pentru lucrările de primăvară, aprilie anunță sărăcie și se numește și ”Traistă-n băț”.

Există câteva tradiții, obiceiuri și superstiții caracteristice acestei luni, dar cea mai distractivă zi este Ziua Păcălelilor, 01 aprilie. Este un obicei răspândit în foarte multe țări care atrage după sine multe superstiții: nu se fac căsătorii, pentru că fie nu durează și se destramă, fie soţul va fi „sub papuc”; dacă nu păcăleşti pe nimeni de 1 Aprilie, tot anul, până la celălalt 1 Aprilie vei fi tu cel păcălit; păcăleala de 1 Aprilie trebuie făcută până la ora 12:00, cele după această oră, se zice că aduc ghinion șamd.

Citește în continuare care sunt cele mai importante sărbători și ce sfinți importanți prăznuim în luna aprilie, precum și câteva tradiții și obiceiuri specifice.

Principalele sărbători creștine din luna aprilie:

• 6 aprilie - Sfântul Eutihie, patriarhul Constantinopolului
• 11 aprilie - Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, Sfântul Mucenic Antipa
• 12 aprilie - Sfântul Mucenic Sava de la Buzău
• 14 aprilie - Sfântul Cuvios Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului
• 20 aprilie - Sfântul Teotim, Episcopul Tomisului
• 23 aprilie - Sfântul Mare Mucenic Gheorghe - Purtătorul de biruință
• 24 aprilie - Sfinții Ierarhi Mărturisitori Ilie Iorest, Sava Brancovici și Iosif din Maramureș; Sfinții Mucenici Pasicrat și Valentin de la Durostorum
• 25 aprilie - Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului; Sfântul Evanghelist Marcu
• 28 aprilie - Duminica Floriilor (Intrarea Domnului în Ierusalim)

6 aprilie - Sfântul Ierarh Eutihie, patriarhul Constantinopolului

Datorită vieții sale curate, Sfântul Ierarh Eutihie a primit de la Dumnezeu darul prorociei și pe cel al facerii de minuni, vindecând pe mulți trupește și îndrumându-i pe calea cea dreaptă spre mântuirea sufletului. Încă de mic a uimit pe mulți cu înțelepciunea sa și a ajuns la treizeci de ani preot într-o mănăstire din Amasia. În anul 553, a fost convocat la al V-lea Sinod Ecumenic, de către împăratul Iustinian I (527-565), în locul Mitropolitului Amasiei, care era bolnav. A reușit să îi impresioneze și pe împărat și pe Preasfântul Patriarh Mina care, atunci când a trecut la cele veșnice, i-a dat locul acestuia. Astfel, la 40 de ani, Sfântul Ierarh Eutihie ajunge Patriarhul Constantinopolului. 

Deoarece împăratul Iustinian și-a schimbat conceptele privind credința creștină, l-a trimis în exil pe Sfântul Ierarh Eutihie, într-o mănăstire din Amasia. Aici, Sfântul a trăit timp de 12 ani și jumătate în post și rugăciuni, primind pentru viața sa dreaptă harul facerii de minuni. A vindecat numeroși bolnavi și a dezlegat pe mulți de greutățile care îi apăsau, trupește și sufletește. În anul 577, Sfântul Ierarh Eutihie a fost din nou așezat în scaunul patriarhal al Constantinopolului. Trecerea sa la Domnul a avut loc la data de 6 aprilie în anul 582.

11 aprilie - Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, Sfântul Mucenic Antipa

Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica

Sfântul Calinic de la Cernica a fost un călugăr, ctitor de biserici, teolog, stareț al Mânăstirii Cernica și episcop al Râmnicului. A reprezentat unul din marii "părinți duhovnicești" ai veacului al XIX-lea. S-a călugărit la vârsta de 20 de ani, începând viața monahală la mănăstirea Cernica, și foarte repede a fost hirotonit ierodiacon, în biserica Sfântul Nicolae de la Cernica. A fost la Muntele Athos unde a stat vreme de 1 an și a cunoscut viața călugărească mai bine. 

În urma mortii starețului Dorotei, obștea de la Cernica a ales în locul său pe ieromonahul Calinic. Deși avea numai 31 de ani, alegerea a fost făcută ținând cont de învățătura lui și mai cu seamă de smerenia, răbdarea, dragostea față de toți, viața lui de rugăciune, post și muncă neîncetată. Doi ani mai târziu a fost hirotesit arhimandrit.

43 de ani a slujit Sfântul Ierarh Calinic la Mănăstirea Cernica. Era cunoscut atât prin rugăciunile sale tămăduitoare, cât și prin faptele de milostenie făcute în diferite părți ale țării  și chiar peste hotarele ei. A înființat o școală pentru copiii din satul Cernica, cu dascăl plătit de mănăstire.

În septembrie 1850 a fost ales în străvechiul scaun episcopal de la Râmnicu Vâlcea, unde a început de îndată ridicarea unei noi catedrale episcopale. Episcop la Râmnic peste 18 ani, marele ierarh Calinic a devenit unul din cei mai desăvârșiți reprezentanți ai spiritualității românești. A fost apreciat și considerat ca un adevărat "sfânt" nu numai de cei care l-au cunoscut, ci și de urmași. A murit la 11 aprilie 1868 și a fost îngropat în tinda bisericii Sfântul Gheorghe, ctitoria sa. Canonizarea lui solemnă s-a făcut la Cernica în ziua de 23 octombrie 1955, în prezența multor ierarhi români și străini, a numeroși călugări, preoți și credincioși; moaștele i-au fost așezate spre cinstire și închinare în biserica Sfântul Gheorghe.

Sfântul Sfințit Mucenic Antipa, episcopul Pergamului

Se spune despre Sfântul Sfințit Mucenic Antipa că ar fi cel care vindecă problemele dentare. Pe vremea când acesta era episcop în Pergam, desfrâul, incestul și necredința domneau. Totuși, Episcopul Antipa nu și-a lepădat niciodată credința în Hristos și nu a adus jerfă idolilor. Se zvonea că și diavolilor le era frică de acesta, motiv pentru care poporul din Pergam a făcut tot posibilul să îl îndepărteze.  Dar episcopul nu a cedat, ci a început să propovăduiască credința creștină. La vârsta de 92 de ani, păgânii l-au răpit pe episcop și l-au dus în templul Artemidei. Acolo era un bou de aramă, pe care arzându-l, l-au aruncat pe mucenic peste el. Chiar și în acele clipe, Sfântul Antipa a continuat să slăvească numele lui Dumnezeu. Chinuindu-se pe boul cel roșit de foc, s-a rugat pentru cei care îi vor face pomenire să fie feriți de patimi și de alte boli, de nesuferita durere a dinților, cum și pentru lăsarea păcatelor, ca să dobândească milă la judecata care va să fie pentru toată lumea. Isprăvindu-și rugăciunea și-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu, adormind cu somn dulce și s-a suit la cer, fiind împodobit cu slăvită cunună mucenicească. (sursa: aici) 

12 aprilie - Sfântul Mucenic Sava de la Buzău

Sava Gotul, cunoscut și ca Sfântul Sava de la Buzău, Sabbas, a fost un martir creștin din secolul al IV-lea, venerat ca sfânt de bisericile ortodoxă, catolică și de cele vechi orientale.

S-a născut în anul 334, într-un sat din zona Buzăului. Părintele său duhovnicesc era preotul Sansala și împreună erau călugări misionari ce converteau la creștinism numeroși daco-romani, goți și "barbari" închinători la idoli.

În actul martiric al Sfântului Mare Mucenic Sava, se spune că în primăvara anului 372, a treia zi de Paști, noaptea, ostașii lui Athanaric (conducătorul goților), i-au prins pe cei doi, i-au legat și i-au bătut, făcându-le multe răni pe trup, ca să se închine idolilor și să mănânce cele jertfite lor. Sfântul Sava, înfruntându-i cu bărbăție, a fost condamnat la moarte prin înecare. Legându-i un lemn de gât, l-au aruncat în râul Buzău. Avea vârsta de 38 de ani, iar martiriul său a avut loc pe 12 aprilie 372. Moaștele sale au fost luate de creștini și de preotul Sansala și ascunse. Apoi, de frica goților, "au fost trecute din țara barbară în România", adică în Imperiul Roman, la episcopul Ascholius al Tesalonicului, de origine din Capadocia. 

14 aprilie - Sfântul Cuvios Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului

Sfântul Cuvios Pahomie s-a născut în jurul anului 1674, în satul Gledin, din ținutul Bistriței Năsăud, primind numele de botez Petru. S-a călugărit la vârsta de 25 de ani la Mănăstirea Neamț. După moartea părintelui egumen Ioan, este numit, la nici treizeci de ani, stareț al Mănăstirii Neamț, pe care o va conduce până în anul 1704. Ulterior, pleacă la Kiev unde îl cunoaște pe Sfântul Dimitrie al Rostovului la Lavra Pecerska căruia îi devine ucenic. Se întoarce la Mănăstirea Neamț în 1706 și se hotărăște să aleagă sihăstria într-o pădure lângă Muntele Chiriacu. Retras în loc de liniște în apropierea mănăstirii Neamț după ce a refuzat să-și reia egumenia, la 18 decembrie 1706 a fost ales episcop al Romanului. A fost hirotonit arhiereu în 18 ianuarie 1707 și a păstorit până la 10 aprilie 1714, când s-a retras din scaun. În 1717 a plecat din nou la Kiev, petrecând în rugăciune și osteneli cărturărești până la sfârșitul vieții. A murit la Lavra Pecerska în anul 1724. (sursa: aici)

20 aprilie - Sfântul Ierarh Teotim Scitul, Episcopul Tomisului

Cu mare dragoste de Dumnezeu și de oameni, teolog învățat și scriitor talentat și neobosit, Sfântul Teotim urcă pe scaunul Eparhiei Tomisului pe la anii 385-390. Sub păstoria Sfântului Teotim mănăstirile și sihăstriile din Dobrogea secolului IV au trăit o epocă de aur, vizitate de un număr impresionant de credincioși. Era prieten devotat Sfântului Ioan Gură de Aur, căruia i-a luat apărarea la Constantinopol în 403, împotriva acuzațiilor aduse de Sfântul Epifanie al Ciprului. 

Viața lui modestă și cumpătată, virtuțile și înțelepciunea sa l-au făcut cunoscut chiar și în rândul barbarilor huni din regiunea Dunării, care îl socoteau pe Teotim Scitul „zeul romanilor”. 

A încetat din viață la sfârșitul primului deceniu al secolului al V-lea. Pentru viața sa curată, pentru opera sa misionară și pentru credința sa dreaptă cu care a mărturisit pe Iisus Hristos, Biserica Ortodoxă l-a trecut în rândul sfinților, iar pomenirea lui are loc în data de 20 aprilie.

23 aprilie - Sfântul Mare Mucenic Gheorghe - Purtătorul de biruință

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este unul dintre cei mai mari sfinți martiri și, totodată, unul dintre cei mai iubiți apărători ai creștinismului, viteaz conducător de oști, care și-a păstrat credința în Dumnezeu cu prețul vieții sale. Sfântul Gheorghe este și patron spiritual și ocrotitor al Armatei Române.

A trăit în vremea împăratului Diocletian (sec. al IV-lea) și, datorită vitejiei și victoriilor sale, ajunge conducător de armată. Când împăratul Diocletian a început lupta împotriva creștinilor, Sfântul Gheorghe nu s-a ferit să-și mărturisească credința în Hristos, motiv pentru care a fost întemnițat. A fost supus la diverse torturi, dar a răzbit, ba mai mult, a rămas nevătămat și chiar a înviat un mort. Văzând minunea, păgânii prezenți la tortură au primit credința în Hristos. Minunea învierii celui decedat a convins-o și pe împărăteasa Alexandra, soția lui Diocletian, să îmbrățișeze creștinismul.

Iată câteva tradiții și obiceiuri specifice acestei zile:

• ”Sângiorzul vacilor” sau „Alesul”; obiceiul acesta vechi marchează începutul anului pastoral: în această zi se aleg ciobanii, mieii şi locul viitoarei stâne; tot atunci se pregătesc oile pentru muls şi se prepară primul caş.
• Fetele de măritat credeau că îşi pot vedea ursitul dacă priveau, în această noapte, într-o cofă plină cu apă. Tot în  această zi, fetele mai obişnuiau să semene usturoi, pe care îl păstrau până la anul următor. Mâncând usturoiul semănat cu un an înainte, tinerele cred că vor fi înzestrate cu sănătate şi că se vor căsători în cel mai scurt timp.

Citește mai multe în articolul Sfântul Gheorghe.

24 aprilie - Sfinții Ierarhi Mărturisitori Ilie Iorest, Sava Brancovici și Iosif din Maramureș; Sfinții Mucenici Pasicrat și Valentin de la Durostorum

Sfinții Ierarhi Mărturisitori Ilie Iorest, Sava Brancovici și Iosif sunt cinstiți atât pentru faptul că au apărat învățătura ortodoxă în fața influențelor calvine, cât și pentru că au întărit unitatea romanilor în jurul dreptei credințe. Sfântul Ierarh Ilie Iorest a fost mitropolitul Ardealului între anii 1640 şi 1643, Sfântul Ierarh Sava Brancovici a fost mitropolit al Transilvaniei în anul 1656, iar Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureş a fost hirotonit de către mitropolitul Dosoftei al Moldovei pe când acesta era exilat la Jolkiev, în Polonia.

Sfinții Mucenici Pasicrat și Valentin au trăit în secolele III-IV d. Hr. Erau frați, amândoi fiind soldați în armata romană. Au primit mucenicia în vremea împăratului roman Dioclețian. Fiind creștini, ei îi învățau pe toți să nu se mai închine zeilor vechi, care erau doar idoli, ci lui Hristos, adevăratul Dumnezeu. Din acest motiv, au fost arestați în anul 298 și au fost duși la judecată înaintea comandantului legiunii, care le-a cerut să aducă jertfe zeului Apollo. Pasicrat a refuzat să se închine zeilor și a fost dus la închisoare, dar fratele său Valentin, de teama păgânilor, a fost tentat să se conformeze păgânilor. Atunci, Pasicrat n-a vrut să-i vorbească, ca unuia pe care nu-l mai considera drept rudă cu el. La următoarea cercetare Valentin L-a mărturisit cu tărie pe Hristos. A fost condamnat la moarte, hotărând să li se taie capetele. Când au primit moartea mucenicească, Sfântul Pasicrat avea doar 22 de ani, iar fratele său Valentin, 30. După moartea celor doi, mama lor le-a luat trupurile și le-a îngropat după rânduielile creștinești. (sursa: aici)

25 aprilie - Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului; Sfântul Evanghelist Marcu

Vasile de la Poiana Mărului a fost un călugăr valah de origine slavă, care a contribuit la înnoirea monahismului ortodox din Țările Române. A fost părintele duhovnicesc al Sfântului Paisie de la Neamț și unul dintre cei mai de seamă dascăli și lucrători ai rugăciunii lui Iisus, în secolul al XVIII-lea. El a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română pe 5 martie 2003.

Autorul Evangheliei după Marcu și însoțitorul Apostolului Pavel, Sfântul Evanghelist Marcu se numără printre cei Șaptezeci de Apostoli. Adesea este numit Ion Marcu, și este considerat fondatorul Bisericii Alexandriei, totodată fiind și primul ei papă. Se crede ca locuința Apostolului Marcu a fost prima biserică din Ierusalim. Aici s-au mâncat Paștile, înainte de Patimile lui Hristos, aici s-au ascuns Apostolii, după Răstignirea Lui, și tot aici au primit ei Sfântul Duh. Evanghelia dupa Marcu are 16 capitole. Este cea mai scurtă dintre Evanghelii. El a scris o singură Evanghelie.

Apropiat al apostolilor Petru și Pavel, Sfântul Evanghelist Marcu i-a însoțit pe aceștia în diferite etape ale misiunii lor. După ce a mers împreună cu Petru la Roma, a ajuns în Egipt unde a întemeiat primele comunități creștine. La fel cum Sfântul Andrei este Apostolul românilor, Sfântul Apostol și Evanghelist Marcu este apostolul Africii. Tradiția Bisericii Alexandrine mărturisește faptul că, pe lângă bisericile născute în urma bunei sale vestiri, Marcu a fondat în Alexandria și o școală teologică ce a dat unii dintre cei mai mari teologi din istoria creștinismului. De asemenea există și o Sfântă Liturghie ce îi este atribuită. A fost omorât de păgâni, prin tortură la data de 25 aprilie 68. (sursa: aici)

28 aprilie - Duminica Floriilor - Intrarea Domnului în Ierusalim

Cu o săptămană înainte de Patimile Sale (Săptămâna Mare), Iisus Hristos a intrat in Ierusalim, pe un asin înconjurat de cei 12 Apostoli. A fost întâmpinat cu ramuri de finic și cântări de bucuri de către mulțimea de credincioși care l-a recunoscut ca fiind adevăratul Mântuitor. Din această zi, în fiecare seară până în Noaptea Învierii, se oficiază Deniile, slujbe prin care credincioșii îl petrec pe Hristos pe drumul Crucii.

Această sărbătoare mai poartă denumirea de Florii, deoarece ne împodobim cu flori şi ramuri înverzite. Este cea mai dramatică sărbătoare celebrată de Biserică, dramatism cauzat de răstignirea lui Hristos, condamnat la moarte de aceeași mulțime care l-a întâmpinat cu bucurie. Sărbătoarea mai este numită şi Duminica Stâlparilor – de la ramurile de măslin şi finic cu care a fost întâmpinat Iisus la intrarea în Iersalim.

Iată câteva tradiții de Florii:

• În această zi se sfințesc la biserică ramuri de sălcii care se păstrează și se așază la icoane. Această salcie se consideră că are puteri nebănuite și în vreme de necaz sau boală va fi de ajutor celui care o folosește.
• În ziua de Florii, Biserica acordă dezlegare la pește, fiind a doua oară după Buna Vestire, în postul Paștelui, în care se poate consuma acest aliment.
• Fetele obișnuiesc să fiarbă, la miezul nopții spre Florii, apă cu busuioc și să se spele cu ea pe cap a doua zi pentru a avea păr frumos și strălucitor. 
• Se spune că așa cum va fi vremea de Florii, așa va fi și de Paște. De asemenea, dacă până la Florii cântă broaștele, atunci vara va fi frumoasă.
• Ziua de Florii este prilej de sărbătoare pentru cei cu nume de flori, deoarece își serbează onomastica.

Citește mai multe despre Săptămâna Mare, Duminica Floriilor și Postul Sfintelor Paști în articolele noastre astfel:

• Postul Paștelui - Postul Mare

• Săptămâna Patimilor - Săptămâna Mare

• Duminica Floriilor

Dacă vrei să ne împărtășești părerea privind acest articol, lasă-ne comentariul tău mai jos.