Acatistul Sfântului Pantelimon

În data de 27 iulie, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon. Este unul dintre cei mai populari sfinți creștini, ce apare des în rugăciunile celor bolnavi și aflați în suferință, fiind grabnic vindecător. Datorită credinței sale puternice, Sfântul Pantelimon a primit darul tămăduirii bolilor de la Hristos.

S-a născut în Nicomidia, în anul 284, primind numele de Pantoleon (“cel puternic ca un leu”), un nume păgân, deoarece tatăl său, senatorul roman Eustorgios, împărtășea credința în zei. Mama sa, Evula, era creștină, iubindu-l pe Hristos în taină și insuflându-i lui Pantoleon dragostea în creștinătate, credința în nemurire și împlinirea sufletului. Din păcate, aceasta moare la câțiva ani de la nașterea lui Pantoleon.

Viața pe scurt a Sfântului Mare Mucenic Pantelimon

După moartea mamei, tatăl l-a dat pe Pantoleon la școlile păgâne ale timpului. A terminat cu succes Școala de Medicină la Nicomidia. Mai apoi, tânărul Pantoleon a fost încredințat, spre ucenicie, medicului Eufrosin. Dobândind multe cunoștințe și o înțelepciune aleasă a practicării medicinei, el a fost remarcat de împăratul Maximian, care l-a și ales drept medic al său. 

Schimbarea cea mai mare în viața lui Pantoleon a avut loc în momentul în care l-a cunoscut pe Sfântul Ermolae (26 iulie) care l-a invitat într-o zi să intre în casa sa și i-a povestit despre adevăratul Doctor, adevăratul Dumnezeu, Iisus Hristos, care vindecă orice boală fără aplicarea nici unei plante medicinale, doar prin harul Lui, îi curăță pe leproși, oprește hemoragiile, îi mântuiește pe cei posedați de demoni, vindecă alte boli incurabile. Astfel, Sfântul Ermolae i-a explicat lui Pantoleon că omul trebuie să aibă o mai mare încredere în credință decât în sfatul medical și că zeii pe care împăratul Maximian îi venera sunt doar niște fabule, nimic adevărat.

După ce a adus la viață un copil care fusese mușcat de o năpârcă, prin chemarea lui Hristos, Pantoleon a cerut să fie botezat. Dupa ce primește botezul de la preotul Ermolae, numele său a devenit Pantelimon, care înseamnă "cel cu totul milostiv". 

De la momentul primirii botezului, Pantelimon a început să facă tot mai multe vindecări. Casa sa a devenit cabinet medical și spital, unde se adunau mulțimi de bolnavi, săraci și suferinzi pe care îi mângâia și tămăduia prin cuvântul sfânt miluindu-i din propria sa avere. Este cunoscut cazul orbului pe care Pantelimon l-a vindecat, pomenirea acestuia făcându-se în aceeași zi cu praznicul Sfântului Mare Mucenic Pantelimon.

După moartea părinților, Sfântul Mare Mucenic Pantelimon a eliberat toți sclavii, averea familiei a împărțit-o săracilor, iar pentru binefacerile realizate nu primea nicio plată, fiind numit "doctor fără de arginți". Tânărul și-a dedicat viața vindecării bolnavilor, cărora nu le cerea nimic în schimb. Acestora le arăta marea putere a lui Hristos, spre Care îi îndrepta să devină creștini. Mergea pe la casele celor aflați în suferință și îi tămăduia doar cu rugăciune și prin punerea mâinilor pe rănile lor.

Din această cauză, împăratul Maximian a poruncit ca Pantelimon să fie adus în fața lui și i-a cerut lepădarea de la credința cea adevărată. Pentru că a refuzat, sfântul Pantelimon a fost supus la niște chinuri groaznice și, ulterior, i s-a tăiat capul.  În loc de sânge, a curs lapte din trupul său. 

În momentul morții sale, din cer s-a auzit cuvântul: "Slujitor credincios, dorința ta va fi acum îndeplinită, porțile cerului îți sunt deschise, cununa ta e pregătită. Vei fi de-acum înainte adăpost deznădăjduiților, ajutor celor încercați, doctor bolnavilor și teroare demonilor. De aceea, numele tău nu va mai fi Pantoleon, ci Pantelimon."  

De atunci, Sfântul Pantelimon este considerat ocrotitorul medicilor și tămăduitor al bolnavilor. De asemenea, multe minuni au avut loc la moaștele lui, care sunt adăpostite de mai multe biserici ortodoxe precum: Mănăstirea „Sfântul Pantelimon” din Muntele Athos, unde se află capul sfântului, Mănăstirea athonită Grigoriu, Catedrala Mitropolitană din Iași, Biserica „Sfântul Nicolae” din orașul Pantelimon, Mănăstirea „Plumbuita”, Catedrala „Sfinții Petru și Pavel” din Constanța sau Mănăstirea „Sfin­ții Voievozi” din Slobozia. (sursa: aici)

 

Acatistul Sfântului Pantelimon

Persoanele suferinde și aflate în nevoie cer adesea ajutor de la Dumnezeu, iar pentru a-și găsi pacea interioară se pot ruga la Sfântul Pantelimon, cel care îi vindecă pe credincioși de boli. Rostește Acatistul Sfântului Pantelimon ori de câte ori simți nevoia și vei vedea că te vei simți mai bine.

Troparul Sfântului Mare Mucenic şi tămăduitor Pantelimon, glasul al 3-lea:

Purtătorule de chinuri, Sfinte şi tămăduitorule Pantelimoane, roagă pe Milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.

Condacul 1

Înaintea celui cu chip şi nevinovăţie îngerească, a vrednicei slugi a Domnului nostru, care prin nestrămutată credinţă s-a învrednicit a sta alături de scaunul nemuritorului Împărat, Pantelimon, ridicăm rugăciunile noastre şi cerem să ne asculte durerile şi cu puterea ce-i este dată de la Dumnezeu ca un doctor fără de arginţi, să ne cerceteze degrab şi să înlăture de la noi bolile sufleteşti şi trupeşti, ca izbăviţi cu platoşa bunătăţii sale, în tresăltări de bucurie, să-i cântăm: Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Icosul 1

Din pruncie ţi-ai păstrat sufletul curat, Mucenice, căci maica ta cu mare grijă ţi-a sădit în inimă credinţa în dulcele Iisus, pe care mai târziu bătrânul Ermolae stropind-o cu apa cea vie, pe care şi el o avea de la Împăratul cel nemuritor, ai părăsit păgânătatea şi ţi-ai deschis larg sufletul să primeşti pe Hristos, pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, Sfinte cu adâncă judecată;

Bucură-te, că dreaptă ţi-a fost credinţa urmată;

Bucură-te, al pieritorilor zei dispreţuitor;

Bucură-te, al blândului Iisus următor;

Bucură-te, că după Domnul ai însetat;

Bucură-te, că dreaptă răsplătire ai căpătat;

Bucură-te, că n-ai ţinut la bogăţii pământeşti;

Bucură-te, cel ce ţi-ai adunat comori cereşti;

Bucură-te, cel ce stai între cetele sfinţilor;

Bucură-te, ajutătorul năpăstuiţilor;

Bucură-te, podoaba creştinilor cea nepreţuită;

Bucură-te, mângâierea noastră mult dorită;

Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

 

Condacul al 2-lea

De mic rămas fără mamă, Sfinte, ai fost dat de tatăl tău la învăţătură păgânească şi la meşteşugul vindecărilor cu puterea zeilor; dar ca o trestie neînfrântă ai rămas în mijlocul vânturilor vrăjmaşe şi nu ai găsit alinare până ce n-ai aflat calea Dumnezeului Celui adevărat, Căruia Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Adânc fiind rănit de dragostea în Hristos, când veneai de la Ermolae şi ai întâlnit pe copilul muşcat de viperă, atunci întâia oară te-ai rugat în genunchi lui Dumnezeu, de la Care a şi venit mântuirea, căci copilul a înviat, vipera a murit, iar tu ai primit botezul şi te-ai împărtăşit cu trupul şi cu sângele Domnului; pentru aceasta te lăudăm aşa:

Bucură-te, tinereţe închinată lui Hristos;

Bucură-te, nădejdea bolnavilor cea cu folos;

Bucură-te, cel ce ştii să înalţi la ceruri rugăciuni;

Bucură-te, cel ce peste noi reverşi minuni;

Bucură-te, că Domnul putere ţi-a dat;

Bucură-te, cel ce copilul ai înviat;

Bucură-te, bucuria multor îndureraţi;

Bucură-te, uimirea multor învăţaţi;

Bucură-te, ostaş neînvins al lui Hristos;

Bucură-te, că ai aprins credinţa creştină în inimile multora;

Bucură-te, întoarcerea multor rătăciţi;

Bucură-te, mângâierea celor amărâţi;

Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

 

Condacul al 3-lea

Deşi cu trup omenesc pe pământ, sufletul ţi l-ai înălţat spre cer. Pentru aceasta, cu dreptate te privesc credincioşii ca pe o stea cerească, de unde vine raza mântuirii în toate necazurile; drept care împreună cu tine cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Râvnă multă ai pus, Sfinte, ca să întorci de la închinarea la idoli către Domnul chiar pe tatăl tău, dar el tot păgân a rămas, până ce a văzut tămăduirea pe care ai dat-o, în numele lui Hristos, unui orb şi atunci, împreună cu acela, a primit botezul. Pentru aceasta primeşte de la noi laude ca acestea:

Bucură-te, cercetător al durerilor;

Bucură-te, vindecător al orbilor;

Bucură-te, cel ce dai lumină ochilor trupeşti şi celor sufleteşti;

Bucură-te, sfărâmător al curselor diavoleşti;

Bucură-te, al sufletului tău vânător;

Bucură-te, al doctorilor doctor;

Bucură-te, că lucrezi cu puterea lui Dumnezeu;

Bucură-te, că în tine nădăjduim şi noi;

Bucură-te, stăvilar al potrivnicilor;

Bucură-te, lauda îngerilor;

Bucură-te, a păgânilor mirare;

Bucură-te, bucuria mamei tale;

Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane! 

 

Condacul al 4-lea

Ca norul ce umbrea pe evrei în pustie, astfel te-ai arătat Nicomidiei şi apoi întregii lumi, căci oricine aleargă la tine cu credinţă găseşte alinare, fiind împuternicitul şi alesul Domnului, Căruia pentru darul ce ţi-a dat Îi cântăm: Aliluia!Icosul al 4-lea

Icosul al 4-lea

Ca fulgerul s-a răspândit vestea bunătăţii şi a minunilor tale, Sfinte, făcând să se îngrijoreze învăţătorii păgâni, care îndată au cerut împăratului pierderea ta, ca a unuia ce eşti părtaşul lui Hristos, iar tu neabătut ai rămas în credinţă; pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, cel ce ţi-ai împărţit moştenirea săracilor;

Bucură-te, cel ce prin case şi închisori milostenie şi tămăduiri aduci celor necăjiţi;

Bucură-te, îngrozirea păgâneştilor conducători;

Bucură-te, că deşertăciunea păgânească vrei să omori;

Bucură-te, cel ce împăratului ai fost împotrivitor;

Bucură-te, că Hristos în luptă ţi-a fost întăritor;

Bucură-te, că mulţime de chinuri ţi-ai pregătit;

Bucură-te, cel ce cu răbdare chinurile ai suferit;

Bucură-te, că mulţi, privindu-te, cu tine au crezut;

Bucură-te, cel ce Domnului noi mucenici ai făcut;

Bucură-te, cel ce simţi bucurie în chinuri;

Bucură-te, cel de la care moştenim frumoase pomeniri;

Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane! 

 

Condacul al 5-lea

Cele ce pentru păgâni erau de preţ pentru tine erau fără de preţ; şi cele fără de preţ pentru ei erau de mare preţ la tine; căci ai dispreţuit dregătoriile şi bogăţiile vremelnice cu care erai ispitit, pentru a câştiga bunătăţile nepieritoare de la Dumnezeu, Căruia Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Neînduplecat văzându-te, împăratul a poruncit să fii spânzurat gol pe lemn, cu fiare să fii sfâşiat şi cu făclii ars, dar nepieritorul Împărat neatins te-a păstrat, spre uimirea tuturor; de care lucru şi noi minunându-ne, cântăm:

Bucură-te, că ai dovedit împăratului puterea lui Dumnezeu;

Bucură-te, că un vechi slăbănog s-a tămăduit prin darul tău;

Bucură-te, că păgânătatea de ruşine a rămas;

Bucură-te, că vrăjmaşii ţi-au cerut noi torturi într-un glas;

Bucură-te, Sfinte, care ţi-ai pus trupul spre chinuri;

Bucură-te, cel pătruns de credinţă adâncă;

Bucură-te, că, gândindu-te la Domnul, te-ai mângâiat;

Bucură-te, că Hristos în chipul lui Ermolae ţi S-a arătat;

Bucură-te, că fiarele cu care erai sfâşiat ca ceara s-au muiat;

Bucură-te, că de pe lemnul chinurilor sănătos ai fost slobozit;

Bucură-te, că făcliile cu care erai ars s-au stins;

Bucură-te, că înfocată credinţă în inimile multora ai aprins;

Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

 

Condacul al 6-lea

Pe gânduri ai pus pe cei ce te chinuiau, Sfinte, şi încruntaţi la faţă şi la suflet, se întrebau de unde ai atâta putere şi de ce zeii nu te pierd. Atunci au iscodit noi chinuri, pe care tu primindu-le încrezător în puterea lui Dumnezeu, cântai: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Plumb mult într-un cazan punând şi sub limbile focului topindu-l, ai fost aruncat în această văpaie cu nădejdea deşartă că acum se va sfârşi cu tine, dar tu, viteazule Mucenic, iarăşi nevătămat ai rămas, precum mai înainte Dumnezeu păzise pe măritul Apostol Ioan. Pentru aceasta îţi cântăm:

Bucură-te, floarea nădejdilor către Dumnezeu;

Bucură-te, în boli şi în necazuri izbăvitorul nostru;

Bucură-te, pentru noi, păcătoşii, al lui Dumnezeu îmblânzitor;

Bucură-te, al rugăciunilor noastre către Domnul purtător;

Bucură-te, tare sprijinitor al copiilor noştri;

Bucură-te, îndestularea cea bună a caselor noastre;

Bucură-te, rouă ce inimile răcoreşti;

Bucură-te, cel ce de asupriri ne izbăveşti;

Bucură-te, vindecarea celor ce de la oameni nu-şi găsesc alinare;

Bucură-te, că din valurile deznădejdilor prin tine aflăm izbăvire;

Bucură-te, cel ce văpaia plumbului ai răcorit;

Bucură-te, cel ce cunună neveştejită ţi-ai pregătit;

Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

 

Condacul al 7-lea

Zile de-a rândul ai fost chinuit, Sfinte, dar acestea mai multă răsplătire ţi-au adus şi mulţumirea mai mult ţi-a crescut, când cu chinurile tale, dor mare ai aprins în inimile multora, să părăsească zeii şi să treacă la Hristos, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Piatră ţi-au legat de gât, Pantelimoane, şi în mare ai fost aruncat, dar Stăpânul mărilor şi pe tine, şi piatra a făcut-o uşoară şi plutitoare, căci ai mers pe luciul apei, ieşind la mal. Deci şi noi bucurându-ne şi minunându-ne, îţi cântăm:

Bucură-te, cel ce nu te înfricoşezi de chinuri, viteazule;

Bucură-te, cel înarmat cu bărbăţie şi credinţă, alesule;

Bucură-te, al puterii firii înfrângător;

Bucură-te, al adâncului mării stăpânitor;

Bucură-te, plutitor deasupra apelor;

Bucură-te, vieţuitor deasupra ispitelor;

Bucură-te, tinere plin de mireasmă duhovnicească;

Bucură-te, dobânditor de slavă cerească;

Bucură-te, liman al celor îngreuiaţi;

Bucură-te, mulţumirea celor îndureraţi;

Bucură-te, răspânditorule al credinţei;

Bucură-te, iubitorule al umilinţei;

Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

 

Condacul al 8-lea

Nici tinereţea, nici nevinovăţia şi nici puterea minunilor tale, n-au schimbat inimile chinuitorilor, ci mai rău sporind în mânie, îţi iscodeau alte pătimiri, crezând că pot pune lumina sub obroc; iar tu făclie mai luminoasă te arătai, spre bucuria lui Dumnezeu cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Neîncetat ai fost ispitit cu bunătăţi şi cinstiri lumeşti, dar ca pe nişte curse în calea către cer judecându-le, ai fost aruncat în mijlocul leilor şi neliniştiţi te-au privit, dorind să-ţi vadă trupul sfâşiat; dar Stăpânul tuturor gurile fiarelor a închis; pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, cel ce eşti cu nevinovăţie încununat;

Bucură-te, că pentru nevinovăţie la chinuri ai fost dat;

Bucură-te, că lupta cea bună ai luptat;

Bucură-te, că Dumnezeu minunat te-a arătat;

Bucură-te, lumină ce sub obroc nu s-a putut pune;

Bucură-te, vieţuitor plin de fapte bune;

Bucură-te, cel ce bunătăţile lumeşti curse le socoteşti;

Bucură-te, că te-ai făcut asemenea oştilor cereşti;

Bucură-te, noule Daniele, aruncat în mijlocul leilor;

Bucură-te, că fiarele s-au făcut asemenea mieilor;

Bucură-te, că vrăjmaşii doreau să te piardă;

Bucură-te, că Hristos nevătămat te-a păzit;

Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

 

Condacul al 9-lea

Văzând tăria ta, Sfinte, mulţi din păgâni au crezut în Hristos, pentru care lucru împăratul de mânie a fost cuprins, iar tu, Pantelimoane, te veseleai pentru vânări de noi suflete, cu care şi noi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Şi pe roată cu cuie ai fost chinuit, dar roata s-a sfărâmat, lovind pe mulţi necredincioşi şi vrăjitor socotindu-te, ai mărit pe preotul Ermolae, dascălul tău. Atunci cu trei ostaşi te-au însoţit, Sfinte, spre a-l aduce împăratului care şi lui îi dorea sfârşitul. Deci pentru noua jertfă ce prin tine se pregăteşte grăim:

Bucură-te, propovăduitorul dumnezeieştii credinţe;

Bucură-te, cel ce înfrunţi mâniile aprinse;

Bucură-te, că pe roată ai fost chinuit;

Bucură-te, că de creştinătate eşti preamărit;

Bucură-te, cel ce ai fost socotit vrăjitor;

Bucură-te, căci cu Hristos te-ai arătat biruitor;

Bucură-te, al lui Ermolae de mucenicie vestitor;

Bucură-te, căci cu dascălul tău eşti pătimitor;

Bucură-te, că ucenici ai lui Ermolae, Ermip şi Ermocrat s-au arătat;

Bucură-te, că la moartea lor pământul s-a cutremurat;

Bucură-te, cel ce Treimii pe pământ ai slujit;

Bucură-te, că prin vindecări doctor al Domnului te-ai dovedit;

Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

 

Condacul al 10-lea

Zadarnice au fost chinurile păgânilor, Sfinte, căci drumul ţi-a fost drept către Hristos; pentru aceasta te-ai învrednicit de darul tămăduirilor ce-l verşi tuturor celor ce cu credinţă vin la tine cu rugăciuni şi cu care cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Cine nu te va lăuda, văzându-te cu ochii minţii, că ai fost împins şi lovit ca un răufăcător, spre marginea Nicomidiei, unde ţi se hotărâse tăierea capului, şi tu mai liniştit şi mai vesel te-ai arătat. Pentru aceasta din nou primeşte această laudă:

Bucură-te, cel ce loviri ca Domnul ai primit;

Bucură-te, că pentru Iisus toate ai suferit;

Bucură-te, că, în chinuri, Domnului slavă dădeai;

Bucură-te, că Împărăţia cerească cu dor o căutai;

Bucură-te, că numele din Pandoleon ţi-a fost schimbat;

Bucură-te, că glas din cer Pantelimon te-a chemat;

Bucură-te, că după nume eşti multmiluitor;

Bucură-te, că după fapte eşti mult-îndurător;

Bucură-te, că faţa ca de înger ţi s-a făcut;

Bucură-te, că chinuitorii în lături s-au abătut;

Bucură-te, că spre lovire călăii ai îndemnat;

Bucură-te, că abia îndrăznind capul ţi-au tăiat;

Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

 

Condacul al 11-lea

Cu durere drept-credincioşii au privit sfârşitul tău, Pantelimoane; căci tu le-ai fost flacără nestinsă a dreptei credinţe, miluitor al celor lipsiţi şi vindecător al celor bolnavi, dar ne mângâiem că te-ai suit la Dumnezeu, de unde nu încetezi a privi spre mulţimea ce te cheamă în rugăciuni şi, izbăvind-o de dureri, cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Senin la suflet şi blând la chip ţi-ai primit sfârşitul, trecând astfel în Împărăţia cerească, unde eşti întâmpinat de Sfânta Treime şi aşezat de-a dreapta Sa, mărit de sfinţi şi de puterile cereşti, pentru care laudă ca aceasta îţi aducem:

Bucură-te, mireasmă ce până la cer te-ai ridicat;

Bucură-te, că duhul tău Treimii l-ai încredinţat;

Bucură-te, mult-plânsule de credincioşii pământului;

Bucură-te, mult-lăudatule de puterile cereşti;

Bucură-te, a lui Ermolae, Ermip şi Ermocrat bucurie;

Bucură-te, cu înaintaşii mucenici împreună-vieţuire;

Bucură-te, că de pământ nicidecum nu te-ai depărtat;

Bucură-te, că în rugăciuni pe orice credincios ai ascultat;

Bucură-te, albină ce te-ai îmbogăţit în fapte bune;

Bucură-te, că ai fost încoronat cu nepieritoare cununi;

Bucură-te, piatră la temelia creştinătăţii;

Bucură-te, înfrângător al păgânătăţii;

Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

 

Condacul al 12-lea

Lupta cea bună ai luptat, credinţa ai păstrat, mulţumindu-ţi sufletul, că ai urmat lui Hristos, iar pentru noi ai rămas vrednică pildă, ca, privind la tine, să-ţi urmăm credinţa şi în ispite să ne înarmăm cu armele tale şi biruitori să mulţumim lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Şi după moarte ai săvârşit minuni, Pantelimoane, căci în loc de sânge lapte a curs din grumazul tău şi măslinul de care ai fost legat spre tăiere, în vederea tuturor, s-a umplut de roade; de aceea iarăşi auzi de la noi:

Bucură-te, bucuria Tatălui;

Bucură-te, lauda Fiului;

Bucură-te, desfătarea Duhului Sfânt;

Bucură-te, miluirea celor de pe pământ;

Bucură-te, izvor nesecat de tămăduiri;

Bucură-te, izbăvitor de chinuri;

Bucură-te, doctor sufletesc şi trupesc;

Bucură-te, alesule al Tatălui ceresc;

Bucură-te, cel ce linişteşti sufletele;

Bucură-te, cel ce îmblânzeşti cugetele;

Bucură-te, cel ce scapi de urgia duşmanilor;

Bucură-te, cel ce înlături norul suspinelor;

Bucură-te, cel ce primeşti gândurile şi puterile;

Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

 

Condacul al 13-lea

Sfinte Mare Mucenice şi tămăduitorule, Pantelimoane, ţie îţi vărsăm durerile noastre de multe feluri şi tu fără întârziere, cu puterea ce o ai de la Dumnezeu, spre Care ne eşti mijlocitor, auzind suspinuri înăbuşite în noapte, în zi, în pat de suferinţă, în călătorii, fii celor ce se roagă ţie, după nevoile fiecăruia: celor neliniştiţi, liniştitor, celor asupriţi apărător, celor în primejdii izbăvitor, celor învăluiţi în păcate scutitor, rătăciţilor îndrumător, bolnavilor deplin vindecător, orfanilor tată, văduvelor părinte, soţilor întăritor în căsnicie, celor porniţi cu răutate îmblânzitor şi ne întăreşte în faţa necazurilor, căci suntem slabi şi istoviţi, Sfinte, şi astfel cu puterea ta, descătuşaţi de amărăciunile noastre, să petrecem în mulţumire, cântând lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

 

Apoi iarăşi se zice Icosul 1: Din pruncie ţi-ai păstrat sufletul curat..., Condacul 1: Înaintea celui cu chip şi nevinovăţie îngerească...,

Icosul 1

Din pruncie ţi-ai păstrat sufletul curat, Mucenice, căci maica ta cu mare grijă ţi-a sădit în inimă credinţa în dulcele Iisus, pe care mai târziu bătrânul Ermolae stropind-o cu apa cea vie, pe care şi el o avea de la Împăratul cel nemuritor, ai părăsit păgânătatea şi ţi-ai deschis larg sufletul să primeşti pe Hristos, pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, Sfinte cu adâncă judecată;

Bucură-te, că dreaptă ţi-a fost credinţa urmată;

Bucură-te, al pieritorilor zei dispreţuitor;

Bucură-te, al blândului Iisus următor;

Bucură-te, că după Domnul ai însetat;

Bucură-te, că dreaptă răsplătire ai căpătat;

Bucură-te, că n-ai ţinut la bogăţii pământeşti;

Bucură-te, cel ce ţi-ai adunat comori cereşti;

Bucură-te, cel ce stai între cetele sfinţilor;

Bucură-te, ajutătorul năpăstuiţilor;

Bucură-te, podoaba creştinilor cea nepreţuită;

Bucură-te, mângâierea noastră mult dorită;

Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul 1

Înaintea celui cu chip şi nevinovăţie îngerească, a vrednicei slugi a Domnului nostru, care prin nestrămutată credinţă s-a învrednicit a sta alături de scaunul nemuritorului Împărat, Pantelimon, ridicăm rugăciunile noastre şi cerem să ne asculte durerile şi cu puterea ce-i este dată de la Dumnezeu ca un doctor fără de arginţi, să ne cerceteze degrab şi să înlăture de la noi bolile sufleteşti şi trupeşti, ca izbăviţi cu platoşa bunătăţii sale, în tresăltări de bucurie, să-i cântăm: Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

 

şi se face otpustul.

Rogăciunea către Sfântul Mare Mucenic și Tămaduitor Pantelimon

“O, Mare Mucenice şi Tămăduitorule Pantelimon! Roagă-te lui Dumnezeu pentru noi şi nu lăsa să rămână în noi bolile trupeşti şi sufleteşti de care suferim. Vindecă bolile pricinuite de patimile şi păcatele noastre. Bolnavi suntem noi de lene, de slăbiciune trupească şi sufletească – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem noi de dorinţe şi împătimire de lucrurile trecătoare pământeşti – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem, o, Sfinte Pantelimon…

Bolnavi suntem noi de uitare pentru lucrarea mântuirii, pentru păcatele, neputinţele şi pentru datoriile noastre – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem noi de ţinerea în mintea noastră a răului, de mânie, de ură, de tulburare – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. O, Tămăduitorule al Sfântului Athos şi al întregii lumi! Bolnavi suntem noi de invidie, mândrie, îngâmfare, preamărire, de rând cu nemernicia şi netrebnicia noastră – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. 

Bolnavi suntem noi de multele şi feluritele căderi în poftele trupului: în desfrânare, în mâncarea cea fără de saţ, în nereţinere, în desfătare – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. 

Bolnavi suntem noi de prea mult somn, de prea multă vorbire, de vorbire deşartă şi de cea săvârşită cu judecată – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

O, Sfinte Pantelimon! Ne dor ochii noştri de privirile păcătoase... 

Ne dor urechile noastre de auzul cuvintelor deşarte, al cuvintelor rele, defăimătoare. 

Ne dor mâinile noastre neîntinse spre săvârşirea rugăciunii şi spre fapta cea de milostenie – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

Ne dor picioarele noastre nepornite grabnic spre Biserica Domnului, dar care uşor se îndreaptă spre căi rătăcite şi spre locuinţele acestei lumi – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. 

Dar cel mai mult ne dor limba şi buzele noastre de rostirea cuvintelor zadarnice, deșarte, urâte, de nerostirea cuvintelor de rugăciune, de laudă sau de rostirea acestora cu nepăsare, cu neluare aminte şi fără de pricepere – tămăduieşte-ne, o, Milostive! 

Tot trupul nostru este bolnav: Bolnavă este mintea noastră şi lipsită de înţelegere, înţelepciune şi de cugetare. Bolnavă este voinţa noastră, care se întoarce de la lucrurile sfinte şi se îndreaptă spre lucruri păcătoase, dăunătoare nouă şi neplăcute lui Dumnezeu. Bolnavă este închipuirea noastră, care nu doreşte şi nu este în măsură să conştientizeze atât moartea şi suferinţa veşnică a păcătoşilor, cât şi Fericirile Împărăţiei Cereşti, mânia Domnului, Pătimirile lui Hristos pe cruce, răstignirea Lui. O, Sfinte Pantelimon, tămăduieşte-ne. Ne doare totul în noi. În neputinţă este sufletul nostru cu toate puterile şi priceperile lui. În neputinţă este trupul nostru cu toate mădularele lui.

Tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon, Tămăduitorul cel fără de arginţi, Doctorul cel mult iubitor şi sluga Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Nu ne lăsa pe noi în urgia bolilor şi neputinţelor, ci tămăduieşte-ne cu puterea harului tău şi vom lăuda Preasfânta Treime: pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu care te trimite spre slujire bolnavilor şi vom mulţumi harului tău purtător de vindecări în veci. Amin.”

Dacă ți-a fost util acest articol, lasă-ne comentariul tău mai jos.

Adauga un comentariu

Trimite comentariul tau