Parohia Sfântul Gheorghe

Program:

Luni: 17:00-19:00 Sfântul Maslu, Acatist
Miercuri: 07:45-10:30 Sfinţirea Apei, Sfântul Maslu
Vineri: 07:45-11:00 Sfinţirea Apei, Sfântul Maslu
Sâmbătă: 07:00-11:00 Sfânta Liturghie, Pomenirea morţilor
Duminică: 07:30-12:00 Utrenie, Sfânta Liturghie

Zilnic, între orele 6,oo – 13,oo şi 16,oo – 19,oo preotul de serviciu este prezent în biserică şi la dispoziţia credincioşilor, iar celălalt preot prezent, pentru activităţile administrativ – gospodăreşti.

Istoric

La umbra blocurilor din Complexul  D şi C, în centrul oraşului, stă ascunsă o „cetate de credinţă şi dor”, Biserica „Sf.M.Mc.Gheorghe”, înconjurată  de un gard de piatră, deasupra căruia se găseşte un grilaj de fier. La construire, Biserica a fost aşezată pe un tăpşan, cu cimitir în jur, în vecinătatea fostei Grădini publice.

Biserica  a fost construită în anul 1801, iunie, 10, în timpul domnitorului Alexandru Ipsilanti – Voevod, după cum reiese din  pisania aşezată în partea dreaptă a peretelui ce desparte pridvorul de pronaus. Din pisania amintită, reiese că POLCOVNICUL Aftanasie Gheorghiu este ctitorul Bisericii, care a zidit-o cu cheltuiala sa.

In pomelnicul ctitoricesc, copie ce se păstrează în Altarul Bisericii, se găseşte scris, că în anul 1802, în urma unui mare cutremur de pământ, zidurile bisericii au fost avariate, au apărut mari fisuri şi cu toate acestea slujbele au continuat până în luna mai 1829, când s-a dărâmat clopotniţa.

Nemaifiind în viaţa ctitorul, urmaşii lui s-au hotărât să rezidească biserica chiar în anul 1829, cu banii proprii, dar şi din daniile credincioşilor.

Reiese că biserica a fost zidită de calfa Ioan, isprăvind-o în anul 1831, octombrie, 15, când s-a sfinţit de către marele Veniamin Costache, Mitropolitul Moldovei şi Sucevei.

Biserica are formă de navă, este construită din piatră şi cărămidă în stilul bisericilor moldoveneşti, având o lungime de 29 m.l., lăţime 9 m.l. şi are o  suprafaţă de 261 m.p. Este acoperită cu tablă.

In decursul timpului i s-a adăugat un mic pridvor. Deasupra   pronaosului este construit turnul clopotniţei cu patru unghiuri, ferestre la cele patru puncte cardinale, turn ce adăposteşte patru clopote, din care unul mai mare este donat de Elena şi Toader Grinţescu, în anul 1925, conform inscripţiei de pe el. Deasupra clopotniţei este aşezată crucea de fier, la baza căreia este fixată semiluna, ceea ce denotă perioada de decadenţă a imperiului otoman.

In interior, biserica are patru despărţituri.

a) Altarul, formează un semicerc, cu o fereastră mare la mijloc, boltit în semisferă în partea de sus.       

b) Naosul, are deasupra o boltă masivă, sprijinită la răsărit şi apus de căte o arcadă, iar la miazăzi şi miazănoapte, pe pereţi se  află câte o absidă în formă de trapez şi câte o fereastră mare la mijloc.     

c) Pronaosul, în prelungirea naosului cu  o boltă semicilindrică, despărţită de naos printr-o arcadă de susţinere a bolţilor, ale cărui frontoane ieşite în relief, merg până la temelie. Faţă în faţă se află câte o fereastră mare.      

d). Pridvorul, este o încăpere adăugată ulterior şi face legătura cu pronaosul în interior.

Actualmente, Biserica este pictată în tehnica „fresco” de către pictorul Varahil Moraru, în anul 1976.

Prima dată a fost pictată în anul 1801 de pictor necunoscut, apoi în anul 1899 de un zugrav, Nicolae Cristea Bubanovici, în 1945 de către pictorul Toader Andrieş

Catapeteasma - Este lucrată din lemn de tei, cu capeteluri şi rame pentru icoane, artistic lucrate. Pictura şi sculptura icoanelor sunt exutate în stilul bizantin şi datează din anul 1801, având o valoare  artistică şi istorică.

In biserică sunt păstrate câteva obiecte de cult care scot în evidenţă că, la început slujba s-a săvârşit în limba greacă.

In curtea bisericii se găseşte un mormânt cu o piatră funerară, pe care scrie: „Sub această piatră odihneşte robul lui Dumnezeu Ghorghe Zguru,şi Aguriţa Zguru, soţia numitului mai sus Gheorghe, care au răposat: Aguriţa la 1803, iar Gheorghe, în 1802, iunie,2.

1. slujbă pomenire