Biserica Toţi Sfinţii

Istoric

În  pisania  scrisă  cu  frumoase  litere  chirilice deasupra  uşii  de  la  tindă, se  spune  că: “s-au  zidit  de  dumnealui  postelnicul Stoica  Boruzescu … la  leat  1818  iunie  22  s-au  început  de  zidit  şi  s-au  isprăvit  în  septembrie.” Inscripţia dă ca an al construcţiei, deci anul 1818. Caracteristicile arhitectonice, însă, duc  neapărat spre o epocă mult mai veche şi anume secolul  al XVll-lea sau chiar secolul al XVl-lea.

Biserica, cu  ziduri  foarte  groase  şi  ferestre  mici, cu  zăbrele de fier, a fost o construcţie  fortificată, folosită  de localnici în împrejurări grele.

În anul 1818, postelnicul Boruzescu se pare că a  efectuat o reparaţie generală pentru că nu putea să o  construiască în timpul atât de scurt, indicat în pisanie.

Forma monumentului este aceea de cruce. La intrare se  află un mic pridvor, care este o adăugire târzie, de la începutul secolului al XX-lea, după cum este şi turla. Tinda, de dimensiuni foarte mici, are plafonul în formă  de calotă, sprijinită pe patru arcuri.

Pronaosul este despărţit de tindă printr-un zid dublu, care la înălţimea balconului, rezervat corului, prezintă o  intrare cu o scară plasată între cele două laturi ale  zidului.

Naosul şi altarul au plafoanele în formă de calote,  sprijinite pe arcuri, ca şi tinda. Tâmpla, construită din  cărămidă, este prevăzută cu două intrări în loc de trei, cum au de obicei toate bisericile.

În exterior biserica are elemente decorative, formate din  brâuri, ocniţe şi pictură murală. Pictura exterioară  înfăţişează chipuri de sfinţi, prooroci.

Sfântul, slăvitul, biruitorul Mare Mucenic Hristofor din Lichia, “purtătorul lui Hristos” este un sfânt mucenic din secolul al III-lea. Este considerat ocrotitorul călătorilor. Biserica ortodoxă îl prăznuiește pe 9 mai.

Potrivit traditiei ortodoxe, Sf. Hristofor era un bărbat foarte înalt, de o forță neobișnuită, care își câștiga pâinea ajutând oamenii să treacă un râu învolburat purtându-i în spinare.

În tinda bisericii, în partea stângă, se află un mormânt, acoperit cu o frumoasă lespede de marmură roz. Este  mormântul lui Ioan Dumitriu, deputatul oraşului  Caracal, în  divanul  Ad-hoc. În  anul  1857  constituindu-se în Caracal  un  comitet al Unirii, Ioan  Dumitriu  a fost  împuternicit să meargă la Bucureşti şi  să susţină Unirea celor două Principate: Moldova şi  Ţara Românească.