Biserica Sf. Împ. Constantin și Elena

Venerabilul părinte Teofil Ioanoviciu, după ce a binecuvântat lucrările din 1926 prin slujba arhierească la care a participat Mitropolitul Transilvaniei Niculae Bălan, în toamna anului 1930 a stăruit în gând și în fapta punând piatra de temelie la a treia Biserică parohială din Livezeni cu hramul "Sfinții Împărați Constantin și Elena" pe Damdul Ratundu de pe care cu 200 de ani în urmă se tăiau și ciopleau falnicii frasini pentru edificarea stravechii Biserici a "Sanionilor". Terenul pentru noua biserică fusese concesionat parohiei prin Decret regal încă din 1925.
Între anii 1930 și 1940 monumentala biserică parohială "Sfinții Împărați Constantin și Elena" în stil bizantin și în formă de cruce cu trei turle s-a înălțat, s-a acoperit și s-a tencuit pe interior și exterior.
Începând cu cel de al doilea război mondial lucrările au stagnat. În 1944 s-a confecționat iconostasul din lemn de cireș de către sculptorul Iosif Vilmos și icoanele iconostasului s-au pictat de către pictorul Ilie Chidu din Sibiu. Clopotele s-au luat de la Biserica Sanionilor care după 1940, deoarece fiind un singur preot la trei Biserici, dintre care două fiind foarte apropiate, s-a dezafectat pentru cult. Din toamna anului 1965 Biserica parohială "Sf. Împărați Constantin și Elena", neterminată încă și grav afectată de trecerea vremii, a fost restaurată complet de la acoperiș și până la temelie, schimbându-i-se acoperișul de țiglă cu unul nou din tablă zincată, fiind retencuita complet și finisată în filer (praf de piatră) temelia consolidată și terenul bisericii împrejmuit. Interiorul s-a refăcut și a fost pictat în frescă de către maestrul Iosif Vasiu pictor și restaurator din București; s-a turnat un clopot nou de 500kg. Și două candelabre din bronz la Atelierele Institutului Biblic București, s-a înnoit mobilierul sculptat în lemn de stejar tot la Institutul Biblic și s-a făcut încălzire centrală proprie. La 1 noiembrie 1970 biserica parohială "Sf. Împărați Constantin și Elena" terminată și împodobită, cu toate cele necesare, a fost târnosită, sfintele moaște fiind așezate după rânduiala. Ulterior s-au construit anexe gospodărești, birouri și magazii în care între 1978-1990 a funcționat Oficiul Protopopesc Ortodox Român Petroșani.