Biserica Înălțarea Domnului

Despre noi vezi date de contact

Istoric

După Revoluţia din decembrie 1989, în România au avut loc profunde transformări la nivel socio-economic şi cultural, acestea punându-şi amprenta asupra nivelului de viaţă al tuturor, atât în plan material cât şi spiritual.
Noile schimbări au permis şi în localitatea Plopeni demararea de către un grup de credincioşi împreună cu Preacucernicul părinte protoiereu Dumitru Costică de la Protoieria Câmpina, a demersurilor pentru înfiinţarea Parohiei Plopeni oraş, finalizate în cursul lunii august 1990. In lunile următoare a fost amenajată Capela cimitirului în vederea oficierii slujbelor religioase. Astfel, la data de 4 noiembrie 1990, capela cimitirului a fost târnosită, fiind închinată Sfântului Gheorghe, purtătorul de biruinţă, drept mulţumire pentru şansa oferită locuitorilor oraşului Plopeni de a avea un loc de închinare, după ani de zile în care au fost nevoiţi să-şi poarte paşii în localităţile vecine ori în localităţile unde s-au născut, pentru acoperirea nevoilor religioase.
Pentru oficierea slujbelor în zilele de duminica, Protoieria Câmpina a trimis un preot suplinitor de la Azuga, părintele Dobrescu, care nu putea face faţă permanent nevoilor spirituale ale parohiei nou-înfiinţate. Astfel că, la solicitarea credincioşilor, după nici o jumătate de an, chiar în ziua de Florii a anului 1991, a fost numit primul preot paroh al Parohiei Plopeni oraş, părintele Nicolae Stanciu, tânăr absolvent al Facultăţii de Teologie din Bucureşti. Acesta, imediat după numire, a demarat formalităţile pentru construirea noii biserici ortodoxe.
In presa vremii, oraşul Plopeni era denumit “oraşul fără biserică”, fapt dureros pentru locuitorii săi, în majoritate creştini ordodocşi, aceasta denotând oarecum că locuitorii săi erau nişte oameni fără Dumnezeu, fapt neadevărat, dezminţit în cele din urmă când, prin eforturi deosebite, s-a reuşit ridicarea unui locaş cum puţine sunt pe meleagurile prahovene şi nu numai.
La data de 27 iulie 1992, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist al României a pus piatra de temelie pentru construirea Bisericii cu hramul “Inălţarea Domnului” şi “Sfântul Ierarh Nicolae” din oraşul Plopeni.
Proiectul sfântului locaş a fost realizat de către domnul arhitect Voicu Florea din partea Sectorului Tehnic al Arhiepiscopiei Bucureştilor, cu contribuţia unor colaboratori externi contactati pentru realizarea documentaţiei aferente structurii de rezistenţă, printre aceştia enumerând în mod deosebit colaborarea cu domnul proiectant Paul Ioan şi doamna proiectant Stefania Spânu.
Biserica este proiectată în stil bizantin, are forma de cruce, pe naos şi pronaos are câte o turlă, una mare, cealalta intermediară iar între cafas şi pridvor are două turle mici.
Dimensiunile bisericii sunt următoarele: 36 m. x 14 m., având la cornişă 10,5 m. iar în turla mare 24,6 m.
Lucrările propriu-zise au început la data de 31 august 1992, prin îndepărtarea stratului vegetal, cu ajutorul unui buldozer pus la dispoziţie de către Uzina Mecanică Plopeni, unitate care pe tot parcursul lucrărilor ne-a sprijinit cu mijloace de transport şi materiale necesare construcţiei.
Intrucât spaţiul existent la Capela cimitirului devenise neîncăpător, în vara anului 1997 a fost amenajat pentru slujire demisolul bisericii, sfinţirea fiind oficiată de către Preasfinţitul Teodosie Snagoveanul, episcopul Bucureştilor la acea dată, împreună cu părintele protoiereu Dumitru Costică şi mai mulţi preoţi slujitori din parohiile vecine.
Lucrările de construcţie au fost finalizate în anul 2004, la data de 19 septembrie, când Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist, alături de un ales sobor de preoţi, în prezenţa a mulţime de credincioşi, a oficiat slujba de târnosire a bisericii oraşului Plopeni, ocazie cu care preotului paroh Nicolae Stanciu i s-a oferit distincţia de iconom stavrofor. Tot cu acest prilej a fost hirotonit şi cel de-al doilea preot conslujitor, în persoana tânărului Miu Marius-Constantin.
Prezenţa Intâistătătorului Bisericii Ordodoxe Române pentru a treia oară pe teritoriul oraşului Plopeni a reprezentat şi reprezintă o onoare pentru credincioşii acestor locuri, o răsplată pentru efortul manifestat de preotul paroh şi totodată o bucurie nespusă pentru participanţii la această aleasă slujbă de târnosire, preoţi şi credincioşi din parohia Plopeni şi din parohiile aparţinând Protoieriei Câmpina cât şi altor parohii învecinate din Protoieriile Ploieşti şi Vălenii de Munte.
In anul 2005, bisericii noastre i-au fost dăruite, prin bunăvoinţa Prea Sfinţitului Ambrozie, Sfinte Moaşte ale Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Haralambie şi Sf. Elefterie, fapt ce a produs mare bucurie în rândul credincioşilor parohiei dar şi al credincioşilor din alte părţi care ne calcă pragul.
In curtea bisericii a fost ridicată în anul 2005 o construcţie necesară amplasării centralei termice, care asigură încălzirea locaşului de cult. Totodată, au fost amenajate aici incinte sanitare.
In anul 2006 a fost ridicat şi un Pangar pentru protejarea picturii contra fumului de la lumânări şi tot în acelaşi an biserica a fost dotată cu echipamente de sonorizare performante şi clopote electronice, reflectoare exterioare legate la reţeaua publică de alimentare cu energie electrică, investitii realizate în cea mai mare parte de către Primăria oraşului Plopeni, reprezentată de domnul primar inginer Octavian Zaharia.
Lucrările de pictură au fost demarate începând cu data de 15 mai 2005, sub conducerea domnului pictor Valeriu Timofti, basarabean de origine. Până la jumătatea anului 2008 a fost pictat Sfântul Altar, turla mare, cele două străni din naos şi turla intermediară. În anii 2009-2011 lucrările de pictură au continuat, astfel încât la sfârşitul anului 2011 locaşul era pictat în interior integral. În cursul anului 2012, datorită lucrărilor la Asezământul social, lucrările de pictură pe pridvor au fost suspendate, urmând ca acestea să fie începute imediat ce situaţia financiară ne va permite.
Biserica cu hramurile “Inălţarea Domnului” şi “Sfântul Ierarh Nicolae” din oraşul Plopeni desfăşoară bogate activităţi liturgice şi administrative, cultural-misionare, economice, social-caritative, construcţii. In anii urmatori a avut loc definitivarea lucrărilor de pictură in biserica şi s-au continuat lucrările la Aşezământul social.