Veșnică amintire și pomenire!
Au trecut 2 ani…
2 ani fără mama mea dragă, MARIA.
2 ani de durere, dor și gol imens în suflet.
Timpul trece, dar rana pierderii tale nu se vindecă. Îmi lipsești în fiecare zi, în fiecare gând și în fiecare rugăciune. Îți mulțumesc, mamă, pentru toată iubirea, grija și sacrificiile cu care m-ai crescut singură, cu o putere și o bunătate fără margini.
Sufletul meu nu va fi niciodată împăcat cu faptul că ai plecat atât de departe de mine… dar simt mereu că mă veghezi și mă ocrotești de sus, la fiecare pas.
Sper din tot sufletul că ne vom revedea într-o zi, iar atunci te voi putea strânge din nou în brațe. Până atunci, vei trăi veșnic în inima mea.
Veșnică pomenire, mama mea dragă și scumpă!
Fiul Dacian